molfăi

molfăi
MOLFĂÍ, mólfăi, vb. IV. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinţilor); a clefăi, a morfoli; p. ext. a mânca încet, fără poftă. ♦ A roade în dinţi sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. 2. fig. A rosti (ceva) nedesluşit; a îngăima. [prez. ind. şi: molfăiesc] – Formaţie onomatopeică.
Trimis de LauraGellner, 03.06.2004. Sursa: DEX '98

MOLFĂÍ vb. 1. v. plescăi. 2. a morfoli, a mozoli, (rar) a morfologi, (reg.) a folfăi, a moscoli. (molfăi prin gură mâncarea.) 3. v. bombăni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

molfăí vb., ind. prez. 1 sg. mólfăi, 3 sg. şi pl. mólfăie/molfăiéşte, imperf. 3 sg. molfăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mólfăie/molfăiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A MOLFĂÍ mólfăi 1. tranz. 1) A mesteca în gură cu salivă, fără a muşca cu dinţii; a mozoli; a morfoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu în gură, numai cu gingiile şi cu limba din cauza lipsei dinţilor; a morfoli. 2. intranz. 1) A mânca, scoţând un zgomot (urât) în timpul mestecării alimentelor în gură; a clefăi. 2) fam. A vorbi neclar, pronunţând nedesluşit cuvintele; a morfoli. /Onomat.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

!molfăí (amolfăi) (fam.) vb., ind. prez. 3 mólfăie, imperf. 3 sg. molfăiá; conj. prez. 3 să mólfăie
Trimis de CristinaDianaN, 21.08.2006. Sursa: DOOM 2

molfăí (-ăésc, molfăít), vb. – A clefăi, a morfoli. – var. morfăi, molfeca. Creaţie expresivă, cf. var. lui morfoli, fonfăi, fîlfîi, corfoşi. Der. din sl. mlŭriti "a se frămînta" (Cihac, II, 202) este improbabilă. – Der. molfă, s.f. (tumoare), prin încrucişare cu bolfă; molfăit, s.n. (clefăială).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • morfoli — MORFOLÍ, morfolesc, vb. IV. tranz. 1. A mesteca un aliment cu gingiile, în lipsa dinţilor; a molfăi; p. ext. a mânca încet, cu greutate, fără poftă, a mesteca alene; a morfologi. ♢ expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedesluşit, a îngăima, a… …   Dicționar Român

  • mozoli — MOZOLÍ, mozolesc, vb. IV. 1. tranz. A frământa ceva în gură cu saliva, fără a muşca sau a sfărâma cu dinţii; a molfăi, a morfoli. 2. tranz. şi refl. (reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. ♦ tranz. A spăla prost, de mântuială, superficial. – Din… …   Dicționar Român

  • folfăi — FOLFĂÍ, folfăiesc, vb. IV. intranz. (Pop) A vorbi sau a mesteca greu (cum fac bătrânii care nu au dinţi); a molfăi, a morfoli. – Fol + f[ol] + suf. ăi. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FOLFĂÍ vb. v. molfăi, morfoli, mozoli.… …   Dicționar Român

  • molfăit — MOLFĂÍT s.n. Acţiunea de a molfăi şi rezultatul ei; zgomot produs de cel care molfăie; molfăială, molfăire, molfăitură. [pr.: fă it] – v. molfăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MOLFĂÍT s. v. clefăit. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • bleau — BLEAU1 subst. (reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. Et.nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLEAU2, bleauri, s.n. (reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [var.: bleah, bleav… …   Dicționar Român

  • blodogori — BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. intranz. (Rar) A vorbi neînţeles (într o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLODOGORÍ vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi …   Dicționar Român

  • bombăni — BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet şi fără a articula răspicat sunetele. ♦ tranz. A sâcâi pe cineva, arătându i nemulţumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate …   Dicționar Român

  • bufni — BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc …   Dicționar Român

  • bârfi — BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. tranz., intranz. şi refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ tranz. A flecări, a îndruga verzi şi uscate. – et. nec. Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX 98  A bârfi ≠ …   Dicționar Român

  • ciofăi — CIOFĂÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciofăí ( ăésc, ít), vb. – A face zgomot mîncînd. – var. ciofoi, ciofăni, cioflăi, ciofoti. Formaţie expresivă, ca clefăi. – Der. ciofăială, s.f. (zgomot produs …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”