Dicționar Român. 2013.
molfăi — MOLFĂÍ, mólfăi, vb. IV. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinţilor); a clefăi, a morfoli; p. ext. a mânca încet, fără poftă. ♦ A roade în dinţi sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. 2. fig. A rosti… … Dicționar Român
molfăială — MOLFĂIÁLĂ, molfăieli, s.f. Molfăit. [pr.: fă ia ] – Molfăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOLFĂIÁLĂ s. v. clefăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime molfăiálă s. f., g. d … Dicționar Român
molfăire — MOLFĂÍRE, molfăiri, s.f. Molfăit. [pr.: fă i ] – v. molfăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOLFĂÍRE s. v. clefăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime molfăíre s. f., g. d. art … Dicționar Român
molfăitură — MOLFĂITÚRĂ, molfăituri, s.f. Molfăit. [pr.: fă i ] – Molfăi + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOLFĂITÚRĂ s. v. clefăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime molfăitúră s. f. (sil. fă i ), g. d … Dicționar Român
morfolire — morfolíre, morfolíri, s.f. (pop.) mestecare înceată şi cu zgomot; molfăială, clefăială, molfăit, molfăire. Trimis de blaurb, 12.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
plescăit — PLESCĂÍT, plescăituri, s.n. 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede şi lacom; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprimă mirarea, plăcerea, admiraţia. 2. Zgomot… … Dicționar Român
