molfăitură

molfăitură
MOLFĂITÚRĂ, molfăituri, s.f. Molfăit. [pr.: -fă-i-] – Molfăi + suf. -tură.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MOLFĂITÚRĂ s. v. clefăit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

molfăitúră s. f. (sil. -fă-i-), g.-d. art. molfăitúrii; pl. molfăitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • molfăit — MOLFĂÍT s.n. Acţiunea de a molfăi şi rezultatul ei; zgomot produs de cel care molfăie; molfăială, molfăire, molfăitură. [pr.: fă it] – v. molfăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MOLFĂÍT s. v. clefăit. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • plescăit — PLESCĂÍT, plescăituri, s.n. 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede şi lacom; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprimă mirarea, plăcerea, admiraţia. 2. Zgomot… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”