Dicționar Român. 2013.
fâl — interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de fâlfâitul aripilor unei păsări. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 fâl/fâl fâl interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic FÂL… … Dicționar Român
molfăit — MOLFĂÍT s.n. Acţiunea de a molfăi şi rezultatul ei; zgomot produs de cel care molfăie; molfăială, molfăire, molfăitură. [pr.: fă it] – v. molfăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOLFĂÍT s. v. clefăit. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
morfoli — MORFOLÍ, morfolesc, vb. IV. tranz. 1. A mesteca un aliment cu gingiile, în lipsa dinţilor; a molfăi; p. ext. a mânca încet, cu greutate, fără poftă, a mesteca alene; a morfologi. ♢ expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedesluşit, a îngăima, a… … Dicționar Român
morfolire — morfolíre, morfolíri, s.f. (pop.) mestecare înceată şi cu zgomot; molfăială, clefăială, molfăit, molfăire. Trimis de blaurb, 12.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
plescăit — PLESCĂÍT, plescăituri, s.n. 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede şi lacom; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprimă mirarea, plăcerea, admiraţia. 2. Zgomot… … Dicționar Român
polfăială — polfăiálă, polfăiéli, s.f. (reg.) 1. clefăială. 2. molfăială, morfoleală. 3. vorbire înceată şi nedesluşită. Trimis de blaurb, 09.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
ştiolfăială — ştiolfăiálă, ştiolfăiéli, s.f. (reg.) 1. plescăire prin apă sau prin noroi; apărie, noroi. 2. molfăială. Trimis de blaurb, 22.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
ştiolfăit — ştiolfăít1, ştiolfăíturi, s.n. (reg.) 1. plescăire prin apă sau prin noroi. 2. molfăială. Trimis de blaurb, 22.02.2007. Sursa: DAR ştiolfăít2, ă, adj. (reg.) 1. ud; murdar de noroi. 2. care abia molfăie mâncarea în gingii. 3. care vorbeşte… … Dicționar Român
