morfoli

morfoli
MORFOLÍ, morfolesc, vb. IV. tranz. 1. A mesteca un aliment cu gingiile, în lipsa dinţilor; a molfăi; p. ext. a mânca încet, cu greutate, fără poftă, a mesteca alene; a morfologi. ♢ expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedesluşit, a îngăima, a bolborosi. ♦ A învârti între dinţi, a roade un lucru necomestibil. 2. p. anal. A suci şi a răsuci un lucru pe toate părţile; a frământa, a mototoli. ♦ fig. A degrada, a întina, a terfeli, a deteriora, a strica. – Formaţie onomatopeică.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MORFOLÍ vb. v. molfăi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

morfolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. morfolésc, imperf. 3 sg. morfoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. morfoleáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A MORFOL//Í morfoliésc 1. tranz. 1) A mesteca (în gură) cu salivă, încet şi greu, fără a muşca cu dinţii; a molfăi; a mozoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu (în gură), numai cu gingiile şi cu limba (din cauza lipsei dinţilor); a molfăi. 3) (lucruri necomestibile) A învârti între dinţi; a roade cu dinţii. 4) fig. fam. (lucruri) A face să se morfolească; a mozoli; a mototoli. 5) fig. A umple de murdărie; a mânji; a murdări; a terfeli. 2. intranz. fam. A vorbi neclar, pronunţând nedesluşit cuvintele; a molfăi. /Onomat.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE MORFOLÍ se morfoléşte intranz. fam. (despre lucruri) A-şi pierde forma iniţială ca urmare a folosirii îndelungate; a se mozoli. /Onomat.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

morfolí (morfolésc, morfolít), vb. – 1. A bălmăji, a bîigui, a mesteca greu. – 2. A se mînji, a se murdări. – var. morcioli, morceli (Trans., Banat, Olt., a clefăi, a se îngloda). Creaţie expresivă, cf. molfăi, mozoli. – Der. morfoleală, s.f. (acţiunea de a morfoli; lucru de mîntuială); morfolit, s.n. (molfăială); mormînji, vb. (Mold., a lucra de mîntuială), prin încrucişare cu mînji; mormînjeală, s.f. (Mold., lucru de mîntuială, neterminat). Rut. morféliti, pe care Bogrea, Dacor., IV, 835, îl indica drept sursă a rom., trebuie să provină de la el. – cf. morînci (morânci).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • molfăi — MOLFĂÍ, mólfăi, vb. IV. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinţilor); a clefăi, a morfoli; p. ext. a mânca încet, fără poftă. ♦ A roade în dinţi sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. 2. fig. A rosti… …   Dicționar Român

  • mozoli — MOZOLÍ, mozolesc, vb. IV. 1. tranz. A frământa ceva în gură cu saliva, fără a muşca sau a sfărâma cu dinţii; a molfăi, a morfoli. 2. tranz. şi refl. (reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. ♦ tranz. A spăla prost, de mântuială, superficial. – Din… …   Dicționar Român

  • folfăi — FOLFĂÍ, folfăiesc, vb. IV. intranz. (Pop) A vorbi sau a mesteca greu (cum fac bătrânii care nu au dinţi); a molfăi, a morfoli. – Fol + f[ol] + suf. ăi. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FOLFĂÍ vb. v. molfăi, morfoli, mozoli.… …   Dicționar Român

  • morfoleală — MORFOLEÁLĂ, morfoleli, s.f. Acţiunea de a morfoli şi rezultatul ei. – Morfoli + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  morfoleálă s. f., g. d. art. morfolélii; pl. morfoléli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • morfologi — MORFOLOGÍ, morfologesc, vb. IV. tranz. (Rar) A morfoli (1). – cf. m o r f o l i . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MORFOLOGÍ vb. v. molfăi, morfoli, mozoli. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  morfologí …   Dicționar Român

  • coadă — COADA HÂRŢULUI s. v. coada şoricelului. Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Sinonime  COADA IÉPEI s. v. barba ursului, coada calului. Trimis de siveco, 04.04.2008. Sursa: Sinonime  COADA MÂŢEI s. v. papanaş. Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • ferfeli — ferfelí ( lésc, ít), vb. – 1. A murdări. – 2. A sfîşia, a zdrenţui. – var. (numai sensul 2) ferfeniţi. Creaţie expresivă (cf. Iordan, BF, II, 190). Mai puţin probabilă este der. de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparţine aceleaşi… …   Dicționar Român

  • morfolit — MORFOLÍT, Ă, morfoliţi, te, adj. 1. (Despre vorbe) Îngăimat, nedesluşit. 2. (Despre obiecte) Terfelit, stricat. – v. morfoli. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MORFOLÍT adj. v. bolborosit, îngăimat, mor măit, nearticulat, neclar …   Dicționar Român

  • morânci — morấnci, morấncesc, vb. IV (reg.) 1. a lucra din greu, a frământa, a pisa. 2. A bate pe cineva. Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DAR  morîncí ( césc, ít), vb. – 1. (Olt.) A sfărîma, a zdrobi. – 2. (Olt.) A lucra prost, de mîntuială. – 3.… …   Dicționar Român

  • moscoli — MOSCOLÍ vb. v. molfăi, morfoli, mozoli. Trimis de siveco, 17.12.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”