- mozoli
- MOZOLÍ, mozolesc, vb. IV. 1. tranz. A frământa ceva în gură cu saliva, fără a muşca sau a sfărâma cu dinţii; a molfăi, a morfoli. 2. tranz. şi refl. (reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. ♦ tranz. A spăla prost, de mântuială, superficial. – Din magh. majszol.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MOZOLÍ vb. 1. v. molfăi. 2. (prin Olt.) a mânji. (A mozoli rufele la spălat.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemozolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mozolésc, imperf. 3 sg. mozoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mozoleáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MOZOL//Í mozoliésc tranz. 1) A mesteca (în gură) cu salivă, încet şi greu, fără a muşca cu dinţii; a molfăi; a morfoli. 2) A face să se mozolească; a murdări; a mânji. 3) (rufe) A spăla rău, de mântuială. /<ung. majszolTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE MOZOL//Í mă mozoliésc intranz. 1) (despre obiecte) A-şi pierde forma iniţială ca urmare a folosirii îndelungate. 2) fam. (mai ales despre copii) A se umple cu resturi de mâncare pe faţă, mâini, haine; a se mânji. /<ung. majszolTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmozolí (mozolésc, mozolít), vb. – 1. A molfăi, a morfoli. – 2. A mînji. Creaţie expresivă, după cum o demonstrează suf. său -li şi semnificaţia sa. Der. din mag. majzolni (Cihac, II, 205), din ceh. mozoliti "a obosi" (Şeineanu, Dict.), din rut. mozoljuvati (Candrea) sau din rus. mazólitĭ "a produce bătături" (Scriban) nu convinge. Probabil că la aceeaşi rădăcină expresivă se referă mozoc (var. mosoc, mozac), s.m. (cîine; mucos, copil; persoană bosumflată), format ca motoc din mot- sau moţoc din moţ (după Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 174, ar fi cuvînt dac; după Cihac, II, 204, din rus. mosĭka "cîine"; pentru Densusianu, GS, IV, 388, e legat de alb. madh "mare"). cf. mozomaină, s.f. (Banat, pocitanie) şi probabil mosoi, vb. (Trans., a molfăi, a rasoli).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.