făcăli

făcălí (-lésc, -ít), vb. – A bate, a amesteca terciul cu un băţ. – var. făcălui. Creaţie expresivă, după cum o indică terminaţia caracteristică -li (pentru valoarea expresivă a acestei terminaţii, cf. Graur, BL, VI, 91-97), cf. cocoli, mozoli, cu sensuri aproape identice. – Der. făcăleţ, s.n. (băţ cu care se mestecă, vergea; bleg, tont), pe care Tiktin, Drăganu, Dacor., III, 714 şi Scriban îl derivă din mag. fa-kalán "lingură de lemn" şi îl consideră drept bază a celorlalţi der., ceea ce nu pare posibil; făcălitoare, s.f. (făcăleţ, vergea); făcăluitură, s.f. (terci); făcău, s.n. (cep de moară de apă), după ipoteza puţin probabilă a lui Cihac, II, 106, din ceh. valch "piuă".

Trimis de blaurb, 05.01.2008. Sursa: DER