- mânji
- MÂNJÍ, mânjesc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A (se) murdări, a (se) păta. ♦ tranz. A mâzgăli. ♦ refl. fig. A-şi păta onoarea, cinstea. 2. A (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva. – Din sl. mazati.Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX '98A (se) mânji ≠ a (se) curăţaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMÂNJÍ vb. 1. v. murdări. 2. v. păta. 3. v. unge.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMÂNJÍ vb. v. apreta, atinge, bate, batjocori, compromite, dezonora, lipi, lovi, mâzgăli, mozoli, murui, necinsti, pângări, profana, scrobi, spoi, spurca, terfeli, vărui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemânjí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mânjésc, imperf. 3 sg. mânjeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mânjeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MÂNJ//Í mânjiésc tranz. A face să se mânjească; a murdări; a păta; a mâzgăli. /<sl. mazatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE MÂNJ//Í mă mânjiésc intranz. 1) A deveni murdar; a se acoperi de pete; a se păta; a se murdări. 2) fig. A-şi păta onoarea (prin atitudini sau fapte reprobabile); a se compromite; a se murdări. 3) fam. (mai ales despre copii) A se umple cu resturi de mâncare pe faţă, mâini, haine; a se mozoli. /<sl. mazatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmînjí (mânjésc, mânjít), vb. – A mîzgăli, a unge, a murdări, a păta. Origine îndoielnică. Se consideră der. din sl. mažati, mazǫ "a unge" (Miklosich, Lexicon, 359; Cihac, II, 185; Miklosich, Slaw. Elem., 29; Tiktin; Conev 96), cf. sl. maža "unsoare", rus. mažatĭ, mažnutĭ "a unge, cu grăsimi"; dar fonetismul e greu de explicat (cf. der. sl. pomažiti › pomăzui). Poate ar trebui să se pornească de la mîzgă, cum a sugerat Tiktin, prin intermediul unui der. verbal *mîzgi. – Der. mînjală, s.f. (unsoare, zugrăveală; var amestecat cu pămînt; clei; apretare, un anumit clei de apretat cînepa); mînzală, s.f. (Mold., scrobeală), unde apare mai clar legătura cu sl.; mînjoală, s.f. (Trans., unsoare, grăsime); mînjălău (var. mînzălău), s.m. (Mold., băiat de spălătoreasă), încrucişare între mînji "a săpuni" cu "măngălău"; mînzăli, vb. (a se mînji); mînzăleală (var. mînzălitură, mînjitură), s.f. (pată, murdărie, grăsime); pămînzalcă, s.f. (Munt., scrobeală pentru firele de bumbac; Munt., curea care leagă fuiorul de furcă), în loc de *pomînzalcă; tămînji, vb. (Mold., a mînji), cu pref. tă- puţin clar, cf. tămînda; tămînjer, s.n. (băţ), poate prin încrucişare cu tău(n)jer, cf. mînjălău. – cf. mîsgăli.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
