- coadă
- COADA-HÂRŢULUI s. v. coada-şoricelului.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: SinonimeCOADA-IÉPEI s. v. barba-ursului, coada-calului.Trimis de siveco, 04.04.2008. Sursa: SinonimeCOADA-MÂŢEI s. v. papanaş.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: SinonimeCOADA-PRICULÍCILOR s. v. barba-popii.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: SinonimeCOADA-RÁCULUI s. v. turiţă-mare.Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: SinonimeCOÁDĂ s. 1. cosiţă, (reg.) gâţă. (O fată care poartă cozi.) 2. mâner, (înv. şi reg.) mănunchi, (Transilv.) dârjală, (Transilv. şi Ban.) mânei, (prin Ban. şi sudul Transilv.) mânel. (coadă de seceră, de sapă.) 3. v. toartă. 4. cotor. (coadă măturii.) 5. (reg.) coporâie, toporişcă, toporâie, toporâşte, (Mold. şi Bucov.) cosie. (coadă coasei.) 6. v. băţ. 7. v. peduncul. 8. v. pulpană. 9. v. trenă. 10. (fam.) codârlă. (Te rog să te aşezi la coadă !) 11. v. sfârşit. 12. (bot.) coada-calului (Equisetum arven-se) = barba-ursului, (reg.) brădişor, codâie, slăbănog, barba-sasului, coada-iepei, coada-mânzului, iarbă-de-cositor, părul-porcului, (Transilv. şi Maram.) perie; coada-cocoşului (Polygonatum) = (reg.) cerceluş, clopoţei (pl.), cocoş, coada-mielului, coada-vacii, iarbă-de-dureri, pecetea-lui-Solomon; coada-mâţei (Leonurus marrubiastrum) = (reg.) talpa-lupului; coada-racului (Potentilla anserina) = (pop.) scrântitoare, (reg.) prescură, sclintiţă, scrintee, iarba-gâştelor; coada-şoricelului (Achillea millefo-lium) = (înv. şi reg.) prâsnel, (reg.) coada-hâr-ţului, (Ban.) alunele (pl.), sorocină; coada-vacii = a) (Salvia silvestris) jale, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleş, năduf, sălvie de pădure; b) (Verbascum phlomoides) (reg.) rânzişoară; coada-vulpii (Alopecurus pratensis) = (reg.) codină. 13. (entom.) coada-rândunicii (Papilio machaon şi podalirius) v. papilionidă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCOÁDĂ s. v. coardă, matcă, matiţă, măsea, pipirig, scândură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCOADĂ-DE-GĂÍNĂ s. v. iarbă-mare, răcovină.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeCOADĂ-DE-ŞÁRPE s. v. belemnit.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeCOADĂ-FĂLOÁSĂ s. v. codobatură, prundar, prundaş.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Sinonimecoáda-rândunícii (zool.) s. f.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficcoáda-vúlpii (bot.) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcoáda-zméului (bot.) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcoádă s. f., g.-d. art. cózii; pl. coziTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOÁD//Ă cozi f. 1) (la animale) Parte terminală a coloanei vertebrale. ♢ A da din coadă a se linguşi pe lângă cineva. A-şi vârî (sau a-şi băga) coadăa a) a se amesteca în treburile altora; b) a se strecura peste tot. A călca pe cineva pe coadă a trezi mânia cuiva; a supăra. A pune coadăa pe spinare a fugi de răspundere; a pleca lăsând toate în voia soartei. A pleca (sau a fugi sau a se duce) cu coadăa între picioare (sau între vine) a pleca ruşinat, fără a obţine nimic. A scăpa scurt de coadă a ieşi dintr-o încurcătură cu urmări neplăcute. A-i atârna cuiva ceva de coadă a-i atribui cuiva o vină; a-l acuza (pe nedrept) de ceva. A trage mâţa de coadă a o duce greu; a trăi în sărăcie. Minciună cu coadă minciună mare. A umbla (sau a se ţine) coadă după cineva a fi nedespărţit de cineva. 2) (la păsări) Smoc de pene de pe prelungirea coloanei vertebrale. ♢ A căuta coadăa prepeliţei a căuta ceea ce nu există. 3) (la peşti, şerpi etc.) Partea posterioară a corpului. 4) Păr lung şi des, împletit; cosiţă. ♢ A împleti coadă (sau cosiţă) albă a rămâne fată bătrână, nemăritată. 5) (la flori, fructe sau frunze) Formaţie vegetală prin care floarea sau fructul se leagă de ramură; peduncul. coadă de cireaşă. ♢ Cozi de ceapă vârfurile tulpinii de ceapă verde. coadăa-şoricelului plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, întrebuinţate în medicină. 6) Partea alungită de la spatele unei rochii (care se târăşte); trenă. 7) Parte a unui obiect de care se apucă cu mâna. coadăa sapei. ♢ coadă de topor om care serveşte drept unealtă în mâna duşmanului; trădător. 8) rar Partea cu care se termină ceva; bucată de la sfârşitul unui lucru; margine; capăt; extremitate. ♢ coadăa ochiului unghiul extern al ochiului. La (sau în) coadă pe ultimul loc. De la coadă de la sfârşit spre început. 9) Şir (lung) de oameni care îşi aşteaptă rândul la ceva sau undeva. 10) astr.: Stea cu coadă cometă. coadă de cometă prelungire luminoasă a cometei. /<lat. codaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcoádă (-ózi), s.f. – 1. Apendice final al părţii posterioare a corpului animalelor. – 2. Păr împletit, cosiţă. – 3. Peduncul, codiţă, peţiol. – 4. Partea de dinapoi a unor obiecte de îmbrăcăminte, trenă. – 5. Capăt, sfîrşit, extremitate. – 6. Margine, parte de dinapoi. – 7. Rest, rămăşiţă. – 8. Şir de persoane care aşteaptă, rînd. – Mr., megl. coadă, istr. code. lat. pop. cōda, în loc de cauda (Puşcariu 384; Candrea-Dens., 374; REW 1774; DAR); cf. it. coda, prov., cat., v. sp. coa, v. fr. coe (fr. queue), sp., port. cola. Pentru expresia coada ochiului, cf. it. la coda dell’occhio. – Der. codat, adj. (cu coada lungă; prelung); coadeş, adj. (cu coada lungă); codos, adj. (cu coada lungă); codaş, adj. (care rămîne la urmă; sărman, mizer); codaci, adj. (cu coadă lungă; codaş, laş); codan, adj. (cu coada lungă); codană, s.f. (fată, tînără, fecioară), cf. godană; codău, s.m. (nume de cîine); codea, s.m. (poreclă dată diavolului); codaţ, s.m. (vierme); codirişte (var. codorişte, codorîşte, codorişcă, codorie, codolie etc.), s.f. (mîner, mai ales la bici şi la secure), a cărui terminaţie pare a se datora unei contaminări cu toporişte sau toporişcă "secure"; codirlă (var. codîrlă), s.f. (partea de dinapoi a unei maşini, a unui rînd); codîrlaş, adj. (cel de pe urmă, ticălos, josnic); codi, vb. ( a tunde lîna primăvara în jurul cozii oilor; a şovăi, a pregeta, a ezita; a se sustrage; a fi indecis); codeală, s.f. (îndoială, ezitare); codelnic, adj. (şovăielnic, care o ia pe departe); codină, s.f. (lînă de calitate proastă, care provine din partea de dinapoi a oii; grîu de proastă calitate, pleavă); coditură, s.f. (lînă căzută şi culeasă de pe jos; şovăire, lipsă de hotărîre); coditor, adj. (oscilant). Din rom. provine rut. kodaš "cel de urmă; sărac" (Candrea, Elemente, 407); cf. sb. kuda "coadă", probabil din it. Codălat, adj. (cu coada lungă), a fost considerat drept comp. cu adj. lat. (cf. Spitzer, Cacor., V, 332, şi REW 4934N), sau ca der. de la un lat. *codella, dim. de la coda (Drăganu, Dacor., IV, 739; DAR). Mai curînd este der. rom. de la coadă, unde suf. -at pare să fi fost alterat prin adăugarea unui l expresiv ca în bucălat şi în creaţiile spontane în li-, cf. morfoli. Comp. codalb (var. cudalb), adj. (cu coada albă; blond), comp. cu alb, a cărui comp. ar putea fi romanică (cf. sard. kodalbola, Philippide, Principii, 98; Candrea-Dens., 376); codălbi, vb. (a-şi pierde culoarea, a se îngălbeni; a ieşi prost, a-şi pierde capul, a se apuca cu mîinile de cap), la care s-a plecat de la ideea cozii ochiului care devine alb; codălbiţă, s.f. (specie de şoim, Lanius collurio); codălbiu, adj. (blond); codroş, adj. (pasăre, pieptănuş, Ruticilla phoenicula), comp. cu roş. cf. codobatură.Trimis de blaurb, 07.05.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
