berc

BERC¹, bercuri, s.n. (reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98



BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără ţugui, teşit. – et. nec.

Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98



BERC s. v. dumbravă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



berc adj. m., pl. berci; f. sg. beárcă, pl. bérce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



berc s. n., pl. bércuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BERC beárcă (berci, bérce) 1) (despre animale) Care are coadă scurtă sau tăiată; cu coada scurtă sau fără coadă. 2) (despre căciuli) Care nu are vârf; fără ţugui; turtit; teşit. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



berc (-eárcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch "fragment", fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaştem; cf. sb., bg. birka "oaie cu lînă creaţă", ceh. birka "oaie obişnuită", pol. bierka "oaie fără coadă" (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. bercă, s.f. (oaie cu lînă creaţă şi scurtă); bîrcă, s.f. (oaie cu lînă creaţă); bîrcaci, s.m. (cioban).

Trimis de blaurb, 06.09.2006. Sursa: DER



berc (-curi), s.n. – Hăţis, desiş, pădurice. var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde şi sb., cr. berak.

Trimis de blaurb, 22.08.2006. Sursa: DER