ferfeli

ferfelí (-lésc, -ít), vb. – 1. A murdări. – 2. A sfîşia, a zdrenţui. – var. (numai sensul 2) ferfeniţi. Creaţie expresivă (cf. Iordan, BF, II, 190). Mai puţin probabilă este der. de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparţine aceleaşi rădăcini expresive; cf. şi morfoli. – Der. ferfen (var. ferfăn, farfen), s.m. (plantă, Tagetes erecta); ferfeniţă (var. ferfeliţă), s.f. (zdreanţă; plantă, Tagetes erecta), cuvînt evident expresiv, pentru care s-au căutat zadarnic etimoane străine (ceh. frfén "muc", după Cihac, II, 108; rut. ferfélicja "zăpadă deasă", după Tiktin şi Scriban; de la terfeli, după DAR; din mag. farfene, pentru Bogrea, Dacor., IV, 814); ferfeniţos, adj. (zdrenţuros). – cf. fîl.

Trimis de blaurb, 09.09.2007. Sursa: DER