- glo
- glo- Rădăcină expresivă, ce pare a indica ideea de "a bălmăji" sau "a clefăi", ca şi ideea de "obiect rotund". – var. glog-, golo(g)-. Creaţie spontană, pînă la un punct paralelă cu cele identice bulb-, cloc- (› colc-), fîlf-, etc. Prin intermediul repetiţiei (glog-, golg-), ajunge să coincidă cu rădăcina expresivă gog-, care apare adesea cu infixul nazal (gong-) sau expresiv (golg-). În loc de repetiţie se poate produce în anumite cazuri o alternanţă consonantică, cf. glod, glonţ. Der. glogozi, vb. (a încurca; a bălmăji), cuvînt care, după Cihac, II, 122 şi DAR, ar proveni din sl. glagolati "a vorbi"; glogozeală, s.f. (încurcătură, dezordine, larmă); golgotină (var. gorgotină), s.f. (fruct necopt; verdeaţă), cf. bolbotină; holoboacă, s.f. (femeie vorbăreaţă; Trans., ţuică); glojdan, s.m. (măcriş, Rumex acetosa); glojdeală, s.f. (arg., crăpelniţă); glojdi, vb. (arg., a înfuleca, a mînca); glojdean, s.m. (pănuşă de porumb), der. expresiv de la glod; goldan (var. gîldan, ghioldan, gorgană, holdan), s.m. (varietate de prun, Prunus insititia), cf. corcoduş de la colc- (după Pascu, Arhiva, XXV, 198 şi Bogrea, Dacor., IV, 819, din fr. (reine-)Claude, a cărui der. este puţin probabilă); golgoasă (var. gorgoază, borboasă, grîngoaşe), s.f. (fruct necopt); golomoţ (var. golomoc, g(o)lomoz, gălămoz), s.n. (ghemotoc, bulgăre, cocoloş; grunz; larmă, dezordine; ceartă, scandal; tencuială), al cărui ultim sens pare a rezulta dintr-o confuzie cu moloz, şi a cărui legătură cu glonţ este evidentă (după DAR de aceeaşi origine ca gămălie; după Skok 68, din sb. glomazan "nesuferit"); g(o)lomozi (var. golomoşi, holomoci, gomoloţi, etc.), vb. (a bălmăji; a amesteca; a ghemotoci); gălătuş, s.m. (cocoloş; chiftea; pietricică; buştean; lovitură de pumn); îngălmăci (var. îngăimăci), vb. (a rătăci; a orienta greşit; a încurca, a încîlci), a cărui var. indică o încrucişare cu îngăima; îngălmăceală, s.f. (larmă, încurcătură); glămujdi (Mold., var. Trans., grămujdi, grămujda, grîmji), vb . (a bombăni, a bodogăni). – cf. glod, glonţ, gogă, gologan.Trimis de blaurb, 27.10.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.