- gloabă
- GLOÁBĂ, gloabe, s.f. 1. Cal slab, prăpădit (şi bătrân); mârţoagă. 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârşirii unor delicte sau crime. ♦ Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din sl. globa.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GLOÁBĂ s. 1. v. mârţoagă. 2. (ist.) (reg.) ispaşă, tălpăşag. (gloabă era amenda plătită pentru paguba făcută de vitele intrate în semănături străine.) 3. (ist.) herâie, zavescă. (gloabă era taxa plătită pentru a împiedica redeschiderea unui proces.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGLOÁBĂ s. v. amendă, penalitate, penali-zare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegloábă s. f., g.-d. art. gloábei; pl. gloábeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGLOÁB//Ă gloabăe f. 1) Cal (bătrân) slab şi fără putere; mârţoagă. 2) înv. Amendă plătită de persoana care săvârşea un delict sau o crimă. /<sl. globaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgloábă (gloábe), s.f. – 1. Amendă. – 2. Mîrţoagă. – Megl. gloabă. sl. (bg., sb.) globa "pedeapsă" (Miklosich, Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305), cf. alb. gjobë, ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explică desigur prin obiceiul de a plăti amenzile în natură, fapt pentru care se alegeau caii cei mai proşti, cf. pui de bodaproste. – Der. globi, vb. (a pune amendă, a pedepsi); globnic, s.m. (înv., persoană care strîngea amenzile), din sl. globĭnikŭ.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.