dârloagă — DÂRLOÁGĂ, dârloage, s.f. Cal slab, prăpădit şi bătran; mârţoagă, gloabă, dârdală. ♢ expr. A fi (sau se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală.… … Dicționar Român
amendă — AMÉNDĂ, amenzi, s.f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende. Trimis de ana zecheru, 09.04.2003. Sursa: DEX 98 AMÉNDĂ s. penalitate, penalizare, (rar) penalizaţie, (înv. şi pop.) gloabă, (înv. şi reg.) ştraf, (prin Transilv.) birşag, dârdală, (înv.) … Dicționar Român
flecar — FLECÁR, Ă, flecari, e, s.m. şi f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Flecar ≠ morocănos, taciturn, tăcut, ursuz… … Dicționar Român
mârţoagă — MÂRŢOÁGĂ, mârţoage, s.f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – cf. m ă r ţ â n ă . Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX 98 Mârţoagă ≠ bidiviu Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime MÂRŢOÁGĂ s. (zool.) gloabă, (pop.) dârloagă,… … Dicționar Român
penalitate — PENALITÁTE, penalităţi, s.f. 1. Faptul de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară; p. ext. pedeapsă judiciară aplicată cuiva. ♦ spec. Clauză penală. 2. Faptul de a fi pasibil de o despăgubire; p. ext. despăgubire, amendă. 3. (Sport) Abatere a unui… … Dicționar Român
penalizare — PENALIZÁRE, penalizări, s.f. Acţiunea de a penaliza şi rezultatul ei; penalizaţie. – v. penaliza. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PENALIZÁRE s. 1. (jur.) amendare. (penalizare cuiva cu o sumă de bani.) 2. (jur.; concr.) amendă,… … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român