flecar

flecar
FLECÁR, -Ă, flecari, -e, s.m. şi f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. -ar.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Flecar ≠ morocănos, taciturn, tăcut, ursuz
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

FLECÁR s., adj. clănţău, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreţ, vorbă-lungă, (livr.) locvace, logoreic, (rar) ploscar, ploscaş, taclagiu, (pop. şi fam.) farfara, (pop.) gureş, toacă-gură, (înv. şi reg.) spornic, vorbareţ, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Mold.) dârdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tândălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareţ, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliţă.
Trimis de siveco, 24.11.2006. Sursa: Sinonime

flecár s. m., pl. flecári
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FLECÁR flecară (flecari, flecare) şi substantival Care vorbeşte fleacuri; căruia îi place să flecărească; limbut; vorbăreţ. /fleac + suf. flecarar
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • flecár — s. m., pl. flecári …   Romanian orthography

  • farfara — FARFARÁ, farfarale, s.f. (fam. şi peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo colo, care deformează conţinutul spuselor cuiva şi le transmite astfel altora. – Din tc. farfara. Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  FARFARÁ …   Dicționar Român

  • flecări — FLECĂRÍ, flecăresc, vb. IV. intranz., tranz. A spune fleacuri1; a trăncăni. – Din flecar. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FLECĂRÍ vb. a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni …   Dicționar Român

  • limbut — LIMBÚT, Ă, limbuţi, te, adj., s.m. şi f. (Om) care vorbeşte mult (şi fără rost); vorbăreţ, guraliv, flecar, locvace. – lat. linguutus (după limbă). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Limbut ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut,… …   Dicționar Român

  • palavragiu — PALAVRAGÍU, palavragii, s.m. (depr.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  Palavragiu ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreţ Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • Соединения костей верхней конечности — …   Атлас анатомии человека

  • dârdală — DÂRDÁLĂ, dârdale, s.f. (reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârţoagă, gloabă, dârloagă. ♢ expr. (fam.) A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. ală. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • farf — – Rădăcină expresivă, bazată pe consonanţa f r f (şi la formele fîrf , forf ), şi care pare a evoca ideea de a bolborosi, cf. fîlfîi. cf. Iordan, BF, II, 190. Der. fîrfăli, vb. refl. (Banat, a se lăuda, a se fuduli); fîrfală, s.m. (persoană… …   Dicționar Român

  • lehău — LEHẮU, lehăi, s.m. (reg.) Om mincinos sau flecar. – Lehăi + suf. ău. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEHĂU s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă lungă, vorbăreţ. Trimis de siveco, 23.02.2008. Sursa:… …   Dicționar Român

  • leorbău — LEORBẮU, leorbăi, s.m. (Reg) Om flecar. – Leoarbă + suf. ău. Trimis de gudovan, 25.04.2004. Sursa: DEX 98  LEORBĂU s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă lungă, vor băreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”