- farfara
- FARFARÁ, farfarale, s.f. (fam. şi peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conţinutul spuselor cuiva şi le transmite astfel altora. – Din tc. farfara.Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX '98FARFARÁ s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vor-băreţ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefarfará s. f., art. farfaráua, g.-d. art. farfarálei; pl. farfaráleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFARFARÁ farfarale f. rar Persoană care poartă zvonuri, denaturându-le. /< turc. farfaraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfarfará2, adv. (pop. înv.) încoace şi încolo, brambura; în expr. a umbla farfará = a umbla brambura.Trimis de blaurb, 05.05.2006. Sursa: DARfarfará adj. – Guraliv, flecar, palavragiu. – Mr. fărfără. tc. farfara, din arab. farfâr (Şeineanu, II, 168; REW 3194; Lokotsch 589), în parte prin intermediul ngr. φαρφαρᾶς, cf. bg. farfara. Aparţin aceluiaşi radical fanfară, s.f., din fr. fanfare şi fanfaron, adj., din fr. fanfaron, cf. mr. fanfaron, din it.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.