dârloagă

dârloagă: DÂRLOÁGĂ, dârloage, s.f. Cal slab, prăpădit şi bătran; mârţoagă, gloabă, dârdală. ♢ expr. A fi (sau se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [var.: (rar) dârlóg s.m.] – et. nec.

Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX '98

DÂRLOÁGĂ s. v. gloabă, mârţoagă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dârloágă (cal slab) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DÂRLOÁ//GĂ dârloagăge f. pop. Cal bătrân, slab şi neputincios; mârţoagă; gloabă. [Sil. -loa-ga] /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

dârloágã — s. f., g. d. art. dârloágei; pl. dârloáge … Romanian orthography
dârdală — DÂRDÁLĂ, dârdale, s.f. (reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârţoagă, gloabă, dârloagă. ♢ expr. (fam.) A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. ală. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
dârlog — DÂRLÓG1, dârlogi, s.m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ştreang legat de căpăstru, pe care îl ţine de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el. – et. nec. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
mârţoagă — MÂRŢOÁGĂ, mârţoage, s.f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – cf. m ă r ţ â n ă . Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX 98 Mârţoagă ≠ bidiviu Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime MÂRŢOÁGĂ s. (zool.) gloabă, (pop.) dârloagă,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias