dârlog

DÂRLÓG¹, dârlogi, s.m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ştreang legat de căpăstru, pe care îl ţine de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el. – et. nec.

Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX '98



DÂRLÓG² s.m. v. dârloagă.

Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX '98



dârlóg (cureaua frâului) s. m., pl. dârlógi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DÂRLÓ//G ği m. mai ales la pl. 1) Cureaua frâului pentru călărie, cu ajutorul căreia se conduce animalul. 2) Ştreang legat de căpăstru, pe care îl ţine în mână cel ce merge alături de cal. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 03.05.2006. Sursa: NODEX



dîrlóg (dârlógi), s.m. – 1. Curea, frîu. – 2. Perniţă folosită ca suport pentru coc (în Trans.). – var. dălog (sec. XVI, înv.), dîrloagă. sl. *dologŭ "adăugat", de la dologati "a adăoga" (Cihac, II, 91; Tiktin; Candrea; Scriban; Philippide, II, 268). Sunetul r nu este clar, însă cf. bîrlog, pîrlog. Cuvîntul se foloseşte mult în expresia slugă la dîrloagă, literal "slugă de categorie joasă"; astăzi se înţelege aproape general ca "serv al cuiva care nu are rangul de a avea servi" sau "persoană care a decăzut mult". Astfel se explică faptul că dîrloagă are astăzi sensul de "persoană neînsemnată" (Scriban), sau chiar "mîrţoagă" (Candrea), probabil fără nici un fundament real. Totuşi, în general se consideră că dîrloagă "mîrţoagă" este cuvînt diferit de dîrlog "frîu"; după Candrea, dîrloagă este legat de bg. draglă "slabă".

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER