dăbălăza

dăbălăza
DĂBĂLĂZÁ, dăbălăzez, vb. I. (reg.) 1. tranz. (Despre animale) A-şi lăsa să atârne în jos capul, gura sau urechile; a pleoşti. 2. refl. (Despre oameni) A slăbi, a se moleşi. – Probabil din dăbălăzat.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DĂBĂLĂZÁ vb. v. blegi, bosumfla, îmbufna, pleoşti.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dăbălăzá vb., ind. prez. 1 sg. dăbălăzéz, 3 sg. şi pl. dăbălăzeáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

dăbălăzá (-zéz, -át), vb.1. (refl., Trans) A se bosumfla. – 2. A slăbi, a da drumul. – 3. A extenua, a obosi, a epuiza. – var. dălăbăză, dăbăla, dăbila, dăula, de(h)ula, decula. Origine expresivă. Primul sens indică prezenţa sl. lobŭza "buză"; dar tratamentul var. se explică numai printr-o interpretare expresivă (cf. Candrea, Scriban). După Cihac, II, 89, din sl. debĕlati, dificil din punct de vedere semantic. Philippide, Principii, 140, interpretează pe dăbălăzat ca deszălăba. REW 2941 (după Puşcariu) îl explică pe dăula prin lat. debilis; şi Cihac, II, 93, interpretează var. trans. decula prin pol. kulawić "a şchiopăta". Der. dăbălat, adj. (despre buze sau urechi; căzut; supărat; îmbufnat); dabilă (var. dabulă, dabălă), s.f. (gloabă, mîrţoagă; dare, bir; femeie rotofeie, durdulie), pentru a cărui evoluţie semantică cf. gloabă; dăbilar, s.m. (perceptor, strîngător de dări). După Candrea şi Scriban, dabilă s-ar explica prin mag. debella "femeie înaltă". Graur, BL, II, 145, pleacă de la ţig. dabul- "futuere", şi în BL, IV, 77, de la tc. dabul "femeie grasă"; ipoteză puţin probabilă, deoarece cuvîntul circulă numai în Mold. şi Trans., unde împrumuturile din tc. sînt rare, şi fiindcă nu ţine seama de celelalte sensuri ale cuvîntului rom.
Trimis de blaurb, 10.07.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • bosumfla — BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. refl. (fam.) A şi manifesta supărarea încruntându se şi strângând buzele; a se îmbufna. – et. nec. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  A se bosumfla ≠ a se înveseli, a se învioşa Trimis de siveco, 03.08.2004 …   Dicționar Român

  • buză — BÚZĂ, buze, s.f. l. Fiecare dintre cele două părţi cărnoase care mărginesc gura şi acoperă dinţii. ♢ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este uşor despicată (ca la iepure). ♢ expr. (fam.) A rămâne cu buzele umflate …   Dicționar Român

  • lăbărţa — LĂBĂRŢÁ, lăbărţez, vb. I. refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX 98  LĂBĂRŢÁ vb. v. întinde. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • pleoşti — PLEOŞTÍ, pleoştesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) lăsa în jos sau într o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărţa; a (se) turti, a (se) strivi. 2. tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. refl. fig. (fam.; despre… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”