Dicționar Român. 2013.
dăbălăza — DĂBĂLĂZÁ, dăbălăzez, vb. I. (reg.) 1. tranz. (Despre animale) A şi lăsa să atârne în jos capul, gura sau urechile; a pleoşti. 2. refl. (Despre oameni) A slăbi, a se moleşi. – Probabil din dăbălăzat. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
bosumflat — BOSUMFLÁT, Ă, bosumflaţi, te, adj. Care şi strânge buzele şi se încruntă de supărare; îmbufnat, băţos; p. ext. supărat, ursuz. – v. bosumfla. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOSUMFLÁT adj. îmbufnat, (pop. şi fam.) ţâfnos, (reg.)… … Dicționar Român
clăpăug — CLĂPĂÚG, Ă, clăpăugi, ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor şi ale animalelor) Mare şi atârnând în jos; pleoştit; (despre oameni şi animale) care are asemenea urechi. 2. fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo uchyj. Trimis de… … Dicționar Român
dăbălat — DĂBĂLÁT, Ă, adj. v. dăbălăzat. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
