- dăbălat
- DĂBĂLÁT, -Ă, adj. v. dăbălăzat.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
dăbălat
Look at other dictionaries:
dăbălăza — DĂBĂLĂZÁ, dăbălăzez, vb. I. (reg.) 1. tranz. (Despre animale) A şi lăsa să atârne în jos capul, gura sau urechile; a pleoşti. 2. refl. (Despre oameni) A slăbi, a se moleşi. – Probabil din dăbălăzat. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
dăbălăzat — DĂBĂLĂZÁT, Ă, dăbălăzaţi, te, adj. (reg.; despre buze, urechi etc.) Lăsat în jos, pleoştit. [var.: dăbălát, ă adj.] – et. nec. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂBĂLĂZÁT adj. v. atârnat, bleg, blegit, bosumflat, clăpăug, îmbufnat … Dicționar Român
