pleoşti

pleoşti
PLEOŞTÍ, pleoştesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărţa; a (se) turti, a (se) strivi. 2. tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. refl. fig. (fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a se dezumfla. – Din scr. pljoštiti.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

PLEOŞTÍ vb. a se blegi, (pop.) a se blegoşa, (Mold.) a se clăpăugi, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a se dăbălăza. (I s-au pleoşti urechile.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

pleoştí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pleoştésc, imperf. 3 sg. pleoşteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pleoşteáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PLEOŞT//Í pleoştiésc tranz. A face să se pleoş-tească. /<sb. pljoštiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE PLEOŞT//Í mă pleoştiésc intranz. 1) A se lăsa în jos sau într-o parte (pierzându-şi forma, poziţia normală). A i se pleoşti urechile. A i se pleoşti pălăria. 2) fig. A-şi pierde buna dispoziţie (fiind cuprins de amărăciune); a deveni abătut; a se indispune. /<sb. pljoštiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • clăpăugi — CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. refl. (Despre urechile oamenilor şi ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoşti. [pr.: pă u ]. – Din clăpăug. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂPĂUGÍ vb. v. blegi, pleoşti.… …   Dicționar Român

  • blegi — BLEGÍ, blegesc, vb. IV. refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLEGÍ vb. 1. a se moleşi, a se muia, (prin Transilv.) a se bălmăji …   Dicționar Român

  • bleojdi — BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. tranz. şi refl. (reg. şi fam.) A( şi) holba (ochii), a (se) zgâi. – et. nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (pop. şi …   Dicționar Român

  • dăbălăza — DĂBĂLĂZÁ, dăbălăzez, vb. I. (reg.) 1. tranz. (Despre animale) A şi lăsa să atârne în jos capul, gura sau urechile; a pleoşti. 2. refl. (Despre oameni) A slăbi, a se moleşi. – Probabil din dăbălăzat. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • pleoştire — PLEOŞTÍRE, pleoştiri, s.f. Acţiunea de a (se) pleoşti şi rezultatul ei. 2. (arhit.) Raportul dintre săgeata şi deschiderea unei bolţi, a unei ogive etc. – v. pleoşti. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  pleoştíre s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • bleg — BLEG, BLEÁGĂ, blegi, ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (şi atârnând… …   Dicționar Român

  • blegoşa — BLEGOŞÁ vb. v. blegi, pleoşti. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • bleşti — BLEŞTÍ, bleştesc, vb. IV. intranz. (reg.) 1. A răsufla (greu), a şi trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ tranz. şi refl. A (se) moleşi, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoşti. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – cf.… …   Dicționar Român

  • ciufleca — ciuflecá, ciufléc, vb. I refl. (despre urechi) (reg.) a şi blegi, a şi blegoşa, a şi pleoşti. Trimis de blaurb, 13.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • comânji — comânjí, comânjésc, vb. IV (reg.) a (se) murdări; a (se) unge; a (se) tăvăli. Trimis de blaurb, 22.04.2006. Sursa: DAR  comînjí ( jésc, ít), vb. – A murdări, a mînji, a spurca. – var. (Mold.) tămînji. Origine expresivă, plecînd de la mînji.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”