bleojdi

bleojdi: BLEOJDÍ¹, bleojdesc, vb. IV. tranz. şi refl. (reg. şi fam.) A(-şi) holba (ochii), a (se) zgâi. – et. nec.

Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98

BLEOJDÍ², bleojdesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoşti. 2. refl. A se blegi (2). – et. nec.

Trimis de paula, 01.12.2008. Sursa: DEX '98

A bleojdi ≠ a ciuli, a miji

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BLEOJDÍ vb. v. blegi, bulbuca, căsca, holba, mări, moleşi, muia, umfla, zgâi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

bleojdí (a se zgâi, a se pleoşti) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bleojdeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A BLEOJD//Í bleojdiésc tranz. pop. (ochii) A face să se bleojdească. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE BLEOJD//Í se bleojdiésc intranz. (despre ochi) A deschide larg (de spaimă, de nedumerire sau de mirare); a se holba; a se zgâi. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

blegi — BLEGÍ, blegesc, vb. IV. refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLEGÍ vb. 1. a se moleşi, a se muia, (prin Transilv.) a se bălmăji … Dicționar Român
bleg — BLEG, BLEÁGĂ, blegi, ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (şi atârnând… … Dicționar Român
holba — HOLBÁ, holbez, vb. I. tranz. A face ochii mari, a i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriţi de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Din lat. volvere. Trimis de gall, 13.09.2007 … Dicționar Român
holşti — holştí, pers. 3 sg. holştéşte, vb. IV refl. (reg.) a şi holba, a şi bleojdi (ochii). Trimis de blaurb, 26.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pleosc — interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale (în apă) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul. – Onomatopee. cf. sl. p l e s k ŭ . Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX 98 PLEOSC interj. şart!… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias