blegi

BLEGÍ, blegesc, vb. IV. refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi². – Din bleg.

Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98



BLEGÍ vb. 1. a se moleşi, a se muia, (prin Transilv.) a se bălmăji, (fam.) a se bleojdi, (fig.) a se turti. 2. v. pleoşti.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



blegí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. blegeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE BLEG//Í mă blegiésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni bleg. 2) (despre urechi) A se face bleg; a se lăsa în jos sau într-o parte (pierzându-şi poziţia sau forma); a se pleoşti; a se bleojdi. /Din bleg

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX