holba

HOLBÁ, holbez, vb. I. tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriţi de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Din lat. volvere.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A holba ≠ a miji

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



HOLBÁ vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgâi, (pop. şi fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboşa, a (se) bolboşa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgâmboia. (A-şi holba ochii.) 2. a se chiorî, a se zgâi, (reg.) a se hlizi. (Ce te holba aşa la mine?)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



holbá vb., ind. prez. 1 sg. holbéz, 3 sg. şi pl. holbeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A HOLB//Á holbaéz tranz. (ochii) A deschide larg (de mirare, de spaimă etc.). /<lat. volvere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE HOLB//Á mă holbaéz intranz. A se uita cu ochii larg deschişi (şi cu prea mare curiozitate); a se zgâi. /<lat. volvere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



holbá (holbéz, holbát), vb. – A face ochii mari, a se zgîi. – var. (în)holbi, înholba. Mr. volbu, vulbare. lat. volvĕre (Tiktin; DAR; Pascu, I, 188; Candrea; Scriban); cu o alterare care nu a fost suficient explicată; cf. volbură. Ar putea fi şi o creaţie expresivă, paralelă cu bulb(uc)a. Aşa cum este holboacă faţă de bolboacă şi holboană faţă de bolboană. – Der. holban, s.m. (persoană care se lasă surprinsă cu uşurinţă); ghiolbană, s.f. (femeie cu ochii mari).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER