- zgâi
- ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistenţă, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ZGÂÍ, zgâiésc, vb. IV. zgâi (din zgău; sau din sl. zijati, zijaią = a deschide; sau din lat. *excăvīre)Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DERZGÂÍ vb. 1. v. holba. 2. a se chiorî, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te zgâi aşa la mine?)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezgâí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zgâiésc, imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zgâiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ZGÂ//Í zgâiiésc tranz. fam. (ochii) A des-chide larg (de mirare, de curiozitate, de nedumerire etc.); a holba. /Din zgăuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ZGÂ//Í mă zgâiiésc intranz. fam. 1) A se uita cu ochii larg deschişi (cu insistenţă şi cu prea mare curiozitate); a se holba. 2) A-şi schimba expresia normală a feţei (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluţi; a se schimonosi. /Din zgăuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.