lăbărţa

LĂBĂRŢÁ, lăbărţez, vb. I. refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – et. nec.

Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX '98



LĂBĂRŢÁ vb. v. întinde.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



lăbărţá vb., ind. prez. 1 sg. lăbărţéz, 3 sg. şi pl. lăbărţeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE LĂBĂRŢ//Á mă lăbărţaéz intranz. pop. A creşte excesiv în dimensiuni (mai ales în lăţime), pierzând forma; a se lăţi. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



lăbărţá (lăbărţéz, lăbărţát), vb. refl. – A decădea, a se prăbuşi, a ceda, a-şi pierde forma îmbrăcămintea sau încălţămintea purtată prea mult. Origine expresivă. Pare a fi o var. a lui dăbălăza, prin intermediul unei var. (de)-lăbăza, cu infixul r, ca şi în alte cazuri de creaţii spontane, (cf. hîra-hîrţa, hanţă-handră, fleaţă-fleoarţă etc.). cf. sb. labrcnuti "a valora puţin", care, de asemenea, pare de origine expresivă. După Cihac, II, 163, pus în legătură cu sb. labrnja "rît". DAR propune un der. puţin probabil de la bîrţă cu pref. re- (cf. Dacor., III, 818); şi Scriban leagă pe lăbărţa cu bălţi. – Der. lăbărţătură.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER