- bleot
- BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoţi, bleoate, adj. (reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd.Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98BLEOT adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebleot adj. m., pl. bleoţi; f. sg. bleoátă, pl. bleoáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbleót (bleoátă), adj. – Tont, tîmp. Creaţie expresivă, cf. bleandă, bleau, bleg (Iordan, BF, II, 182). Este puţin probabilă der. din germ. blöd, sugerată de DAR. – Der. bl(e)otocări, vb. (a clefăi, a strivi, a zdrobi; a vorbi fără şir) se foloseşte în Mold., şi corespunde lui a blociori, în Trans. şi lui a bloşticăi, în Mold.; blotocăreală, s.f. (vorbire de neînţeles); blotor, s.m. (prost).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.