bleandă

bleandă
BLEÁNDĂ1, blende, s.f. (pop.) Sperietoare de păsări. ♦ Epitet pentru o persoană fără energie, molâie, bleagă. – et. nec.
Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98

BLEÁNDĂ2, blende, s.f. (reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci. ♦ Tiflă. – et. nec.
Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98

BLEÁNDĂ s. v. brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, tiflă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

bleándă (sperietoare, brânci) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BLEÁNDĂ blénde f. pop. 1) Sperietoare de păsări. 2) Pasăre molâie, jigărită. 3) Izbitură violentă; îmbrâncitură. ♢ A da blende a îmbrânci. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

bleándă (blénde), s.f. – 1. Obiect flasc, masă informă şi fără consistenţă. – 2. Leneş, bleg, molîu; persoană greoaie în mişcări. – 3. Palmă, lovitură. – 4. Uliu. Creaţie expresivă (Iordan, BF, II, 181), cf. bleau, bleg, bleot. Coincide cu o rădăcină sl., cf. sl. bledynŭ "leneş" de la bledovati "a nu face nimic", rut. blendati (Byhan, JB, IV, 304), sb. blendak "tont". – Der. blend(ăr)ău, (var. blendoi), s.n. (masă informă); bleancă, s.f. (gură, cioc), cf. fleancă; blendi, vb. (a împinge, a îmbrînci, a arunca), pe care DAR şi Candrea îl derivă de la rut. blenditi; blencheci, vb. (a flecări, a trăncăni); blenderi, vb. (a mişca picioarele).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • bleau — BLEAU1 subst. (reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. Et.nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLEAU2, bleauri, s.n. (reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [var.: bleah, bleav… …   Dicționar Român

  • bleg — BLEG, BLEÁGĂ, blegi, ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (şi atârnând… …   Dicționar Român

  • bleot — BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoţi, bleoate, adj. (reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLEOT adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid,… …   Dicționar Român

  • opinteală — OPINTEÁLĂ, opinteli, s.f. Sforţare mare, efort, opintire. ♢ loc. adv. Pe opinteală = din răsputeri, cu efort. – Opinti + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX 98  OPINTEÁLĂ s. icnire, opintire, sforţare, (rar) opintitură.… …   Dicționar Român

  • tiflă — TÍFLĂ, tifle, s.f. Gest batjocoritor făcut cu palma întinsă, cu degetul mare apropiat de vârful nasului şi cu celelalte degete desfăcute şi agitate; bleandă2. ♢ expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul… …   Dicționar Român

  • zblendui — ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă + suf. ui (după zgudui). Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  ZBLENDUÍ vb. v. clătina, scutura, zgâlţâi, zgudui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • îmbrâncitură — ÎMBRÂNCITÚRĂ, îmbrâncituri, s.f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMBRÂNCITÚRĂ s. 1. v. îmbrâncire. 2. (concr.) brânci, ghiont, izbitură,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”