- bleandră
- bleándră s.f. (reg.) 1. persoană moale, molâie, proastă, bleagă. 2. pasăre răpitoare (vindereu, gaia găinilor). 3. izbitură, îmbrânceală, lovitură, brânci. 4. sperietoare de păsări.Trimis de blaurb, 31.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.