- bleasc
- BLEASC s. v. spirit, suflet.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebleasc s.m. (reg.) 1. suflet de animal. 2. grai, vorbă. 3. salivă, bale.Trimis de blaurb, 23.03.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
bleasc
Look at other dictionaries:
bleaşc — interj. Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 bleáşc interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BLEÁŞC interj. (se foloseşte pentru a imita… … Dicționar Român
bleau — BLEAU1 subst. (reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. Et.nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLEAU2, bleauri, s.n. (reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [var.: bleah, bleav… … Dicționar Român
spirit — SPÍRIT, spirite, s.n. I. 1. Factor ideal al existenţei (opus materiei); conştiinţă, gândire; p. ext. minte, raţiune, intelect. ♦ Inteligenţă, deşteptăciune, isteţime; capacitate de imaginaţie, fantezie. ♢ expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu… … Dicționar Român
suflet — SÚFLET, suflete, s.n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale şi voliţionale ale omului; psihic. ♢ loc. adv. Din suflet sau din tot sufletul, din adâncul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult. Cu (sau fără) suflet = cu (sau … Dicționar Român
