Dicționar Român. 2013.
murseca — MURSECÁ, múrsec, vb. I. tranz. 1. (pop.) A muşca rupând, sfâşiind. 2. (reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei fiinţe (vii); a învineţi. ♦ fig. A bate pe cineva. [var.: mursicá vb.I] – lat. morsicare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… … Dicționar Român
sfârtecat — SFÂRTECÁT, Ă adj. v. sfârticat. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFÂRTECÁT adj. 1. sfâşiat, (înv. şi reg.) mursecat. (Om sfârtecat de lupi.) 2. sfâşiat, (înv. şi reg.) spârcuit. (sfârtecat de săbii.) … Dicționar Român
sfâşiat — SFÂŞIÁT, Ă, sfâşiaţi, te, adj. Rupt în bucăţi, în fâşii. [pr.: şi at] – v. sfâşia. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFÂŞIÁT adj. 1. sfârtecat, (înv. şi reg.) mursecat. (Om sfâşiat de lupi.) 2. sfârtecat, (înv. şi … Dicționar Român
