zdrenţuit — ZDRENŢUÍT, Ă, zdrenţuiţi, te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrenţe; rupt, sfâşiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrenţe; zdrenţăros. – v. zdrenţui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRENŢUÍT adj. 1. v. sfâşiat. 2.… … Dicționar Român
mursecat — MURSECÁT, Ă, mursecaţi, te, (pop.; despre fiinţe vii sau despre carnea lor) Rupt, sfâşiat cu dinţii. – v. murseca. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MURSECÁT adj. v. sfârtecat, sfâşiat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
peticit — PETICÍT1 s.n. Peticire. – v. petici. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PETICÍT2, Ă, peticiţi, te, adj. 1. Care este cârpit cu petice (1); plin de petice. 2. Rupt în bucăţi; sfâşiat, zdrenţuit. [var.: petecít, ă adj.] – v. petici … Dicționar Român
rupt — RUPT2, Ă, rupţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ fig. (Despre relaţii … Dicționar Român
sfârtecat — SFÂRTECÁT, Ă adj. v. sfârticat. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFÂRTECÁT adj. 1. sfâşiat, (înv. şi reg.) mursecat. (Om sfârtecat de lupi.) 2. sfâşiat, (înv. şi reg.) spârcuit. (sfârtecat de săbii.) … Dicționar Român
spintecat — SPINTECÁT, Ă, spintecaţi, te, adj. Despicat, străpuns; înjunghiat; sfâşiat. ♦ Prevăzut cu o tăietură, cu o despicătură. – v. spinteca. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SPINTECÁT adj. 1. despicat. (Cu pântecele spintecat.) 2. crăpat,… … Dicționar Român
crâmpoţit — crâmpoţít, crâmpoţítă, crâmpoţíţi, crâmpoţíte, adj. (reg.) 1. rupt, tăiat (în bucăţele inegale); îmbucătăţit, bucăţelit; sfărtecat, sfâşiat. 2. pişcat, muşcat. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
ferfeniţit — FERFENIŢÍT1 s.n. (pop. şi fam.) Faptul de a (se) ferfeniţi; ferfeniţire. – v. ferfeniţi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FERFENIŢÍT2, Ă, ferfeniţiţi, te, adj. (pop. şi fam.) Sfâşiat în bucăţi, zdrenţuit; ferfeniţos. – … Dicționar Român
ferfeniţos — FERFENIŢÓS, OÁSĂ, ferfeniţoşi, oase, adj. (pop. şi fam.) Ferfeniţit2. ♦ (Despre oameni) Care este îmbrăcat cu haine ferfeniţite2, sărăcăcioase; zdrenţăros. – Ferfeniţă + suf. os. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FERFENIŢÓS adj … Dicționar Român
hărtănit — HĂRTĂNÍT, Ă, hărtăniţi, te, adj. 1. Care este făcut bucăţi; ferfeniţit2, sfâşiat, zdrenţuit. 2. (Rar) Îmbrăcat în haine zdrenţăroase; zdrenţuit. – v. hărtăni. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂRTĂNÍT adj. v. zdrenţuit. Trimis de… … Dicționar Român
