cârpit — CÂRPÍT s.n. Cârpire. – v. cârpi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CÂRPÍT adj. v. peticit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CÂRPÍT s. v. peticit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sur … Dicționar Român
cârpitură — CÂRPITÚRĂ, cârpituri, s.f. Reparaţie sumară sau prost executată; (conc.) petic. ♦ (concr.) Obiect de îmbrăcăminte vechi, rupt (şi peticit). – Cârpi + suf. tură. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CÂRPITÚRĂ s. cârpeală. (O cârpitură la … Dicționar Român
petecărit — PETECĂRÍT adj. v. cârpit, peticit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
peticire — PETICÍRE, peticiri, s.f. Acţiunea de a (se) petici şi rezultatul ei; peticit1. – v. petici. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PETICÍRE s. cârpire, cârpit, peticit. (peticire unei ghete.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
pirpiriu — PIRPIRÍU, ÍE, pirpirii, adj. 1. (Despre fiinţe) Care şi a încetat dezvoltarea normală sau a degenerat; firav, pipernicit, jigărit. 2. (Rar) Lipsit de avere. 3. (Despre oameni) Care este îmbrăcat sărăcăcios, jerpelit sau (prea) subţire; (despre… … Dicționar Român
plotojit — plotojít, ă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălţăminte) care a fost cârpit petic lângă petic; foarte peticit; (despre lucruri) reparat, dres. 2. (despre oameni) care umblă îmbrăcat cu lucruri peticite, zdrenţuite, cu… … Dicționar Român
potlogit — POTLOGÍT adj. v. cârpit, peticit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sfâşiat — SFÂŞIÁT, Ă, sfâşiaţi, te, adj. Rupt în bucăţi, în fâşii. [pr.: şi at] – v. sfâşia. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFÂŞIÁT adj. 1. sfârtecat, (înv. şi reg.) mursecat. (Om sfâşiat de lupi.) 2. sfârtecat, (înv. şi … Dicționar Român
zdrenţuit — ZDRENŢUÍT, Ă, zdrenţuiţi, te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrenţe; rupt, sfâşiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrenţe; zdrenţăros. – v. zdrenţui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRENŢUÍT adj. 1. v. sfâşiat. 2.… … Dicționar Român
zdrenţăros — ZDRENŢĂRÓS, OASĂ, zdrenţăroşi, oase, adj. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrenţe; rupt, zdrenţuit; zdrenţos. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) îmbrăcat în zdrenţe, cu haine foarte uzate; flenduros. [var.: zdrenţurós, oásă, stremţurós,… … Dicționar Român
