- spârcui
- SPÂRCUÍ, spârcuiesc, vb. IV. tranz. (înv. şi reg.) A rupe în bucăţi; a sfâşia, a sfârtica, a ciopârţi. ♦ A distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăştia. ♦ refl. A evacua fecalele în mici cantităţi (şi des). [prez. ind. şi: spấrcui] – Spârc + suf. -ui.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SPÂRCUÍ vb. v. împrăştia, risipi, sfârteca, sfâşia, spulbera, vântura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimespârcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spârcuiésc, imperf. 3 sg. spârcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. spârcuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SPÂRCU//Í spârcuiiésc tranz. înv. A rupe în bucăţi (cu mâinile, dinţii, colţii, ghearele etc.); a sfâşia; a sfârteca. /spârc + suf. spârcuiuiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.