spulbera

spulbera
SPULBERÁ, spúlber, vb. I. Tranz şi refl. 1. A (se) ridica în vârtej şi a (se) duce departe (împrăştiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăştia. 2. fig. A (se) nimici, a (se) distruge. – lat. *expulverare.
Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98

SPULBERÁ vb. 1. a împrăştia, a risipi, (pop.) a zburătăci. (Vântul spulbera frunzele.) 2. a viscoli. (Vântul spulbera zăpada.) 3. a (se) destrăma, a (se) împrăştia, a (se) risipi, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) răşchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au spulbera.) 4. a împrăştia, a risipi, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i spulbera pe duşmani în cele patru zări.) 5. a îndepărta, a risipi. (I-a spulbera toată temerea.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SPULBERÁ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, supăra, zdrobi, zvânta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spulberá vb., ind. prez. 1 sg. spúlber, 3 sg. şi pl. spúlberă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SPULBERÁ spúlber 1. intranz. A fi spulber; a viscoli. 2. tranz. 1) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej, împrăştiind. 2) A face să se spulbere. /<lat. expulverare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SPULBERÁ pers. 3 se spúlberă intranz. 1) A se împrăştia treptat, răspândindu-se; a se destrăma; a se risipi. 2) fig. (despre vise, iluzii, idealuri) A înceta să mai existe; a se risipi; a demitiza. /<lat. expulverare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

spulberá (-r, át), vb. – 1. A ridica praful. – 2. A risipi, a dispersa, a împrăştia. – 3. A dezagrega, a desface, a îndepărta. – 4. (Trans.) A se indigna. – Mr. spulbir(are). lat. *expŭlverāre (Puşcariu 1631; Candrea-Dens., 1457; REW 6842), cf. it. spolverare. – Der. spulber, s.n. (dispersie, dispariţie), postverbal folosit artificial în literatură; spulberat, adj. (împrăştiat, risipit; s.m., cap-de-mort, hîrcă), la care, sensul al doilea pare un calc din fr. dissipé; spulberatic (var. spulberatec, înv. spulberos), adj. (inconstant, nestatornic, uşuratic; uşor); spulberătură, s.f. (cantitate de praf, zăpadă, pleavă etc., care se ridică în vînt; plantă, Teucrium chamaedrys). – cf. pulbere.
Trimis de blaurb, 14.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • spulberá — vb., ind. prez. 1 sg. spúlber, 3 sg. şi pl. spúlberã …   Romanian orthography

  • risipi — RISIPÍ, risipesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A arunca sau a cădea în toate părţile; a (se) împrăştia. 2. tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părţile; a se răzleţi, a se răsfira. ♦… …   Dicționar Român

  • spulberat — SPULBERÁT, Ă, spulberaţi, te, adj. (Despre zăpadă, praf, frunze etc.) Risipit, împrăştiat de vânt; (despre locuri) de pe care zăpada a fost luată de vânt. ♦ fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Zăpăcit, neserios, distrat. ♦ fig. (Despre… …   Dicționar Român

  • spulberător — SPULBERĂTÓR, OÁRE, spulberători, oare, adj. (Rar) Care spulberă; care este spulberat. – Spulbera + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  spulberătór adj. m., pl. spulberătóri; f. sg. şi pl …   Dicționar Român

  • viscoli — VISCOLÍ, pers. 3 viscoleşte, vb. IV. intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviţă. ♦ tranz. (Despre vânt) A spulbera şi a troieni (succesiv) zăpada. – Din viscol. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VISCOLÍ vb. 1. a …   Dicționar Român

  • zburătăci — ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. tranz. A arunca cu ceva (într o pasăre, într un pom etc.); a zburătui (1). 2. intranz. şi refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi şi înălţându se de la pământ; a face zboruri scurte,… …   Dicționar Român

  • sfărâma — SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăţi mici; a (se) fărâmiţa, a (se) zdrobi. ♢ expr. (tranz.) A sfărâma lanţurile (robiei) = a cuceri libertatea. A şi sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi… …   Dicționar Român

  • spulber — SPÚLBER, spulbere, s.n. Spulberare; ninsoare spulberată; vânt puternic. ♦ fig. Nimicire, prăpăd. – Din spulbera (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  spúlber s. n., pl. spúlbere Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • spulberare — SPULBERÁRE, spulberări, s.f. Acţiunea de a (se) spulbera şi rezultatul ei; împrăştiere, risipire; fig. nimicire. – v. spulbera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPULBERÁRE s. împrăştiere, risipire. (spulberare frunzelor, a… …   Dicționar Român

  • spulberatic — SPULBERÁTIC, Ă, spulberatici, ce, adj. (Despre oameni sau comportarea lor) Uşuratic, fluşturatic, nestatornic. – Spulbera + suf. atic. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPULBERÁTIC adj. v. fluşturatic, flutura tic, frivol,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”