sfărâma

sfărâma
SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăţi mici; a (se) fărâmiţa, a (se) zdrobi. ♢ expr. (tranz.) A sfărâma lanţurile (robiei) = a cuceri libertatea. A-şi sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. ♦ fig. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăştia, a (se) risipi. 2. tranz. A omorî, a distruge, a nimici. 3. refl. fig. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... [var.: sfărmá vb. I] – pref. s- + fărâma.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SFĂRÂMÁ vb. 1. a zdrobi, (pop.) a zobi, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A sfărâma un obiect de pământ.) 2. a (se) fărâma, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa. (A sfărâma pahaul cu pumnul.) 3. a zdrobi, (pop.) a sparge. (A sfărâma o ceapă.) 4. a sparge, (reg.) a strica. (A sfărâma nuci, alune.) 5. a fă-râmiţa, a mărunţi, (rar) a amănunţi, (Ban. şi Transilv.) a mleci. (A sfărâma un aliment în gură.) 6. a mărunţi, a pisa, a zdrobi, (înv. şi pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A sfărâma sare.) 7. v. zdrobi. 8. a (se) zdrobi, (înv. şi reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a sfărâma de stânci.) 9. a se sparge, a se zdrobi. (Valurile se sfărâma de ţărm.) 10. v. nimici. *11. (fig.) a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera. (I-a sfărâma toate iluziile.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SFĂRÂMÁ vb. v. canoni, căzni, chinui, consuma, crăpa, despica, distruge, forţa, frământa, munci, necăji, nimici, osteni, sforţa, sili, sparge, spinteca, strădui, tăia, trudi, zbate, zbuciuma.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sfărâmá vb., ind. prez. 1 sg. sfărâm, 3 sg. şi pl. sfărâmă, 1 pl. sfărâmăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfărâme
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SFĂRÂMÁ sfărâm tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se sfărâme. 2) A face să eşueze; a zădărnici. ♢ sfărâma lanţurile robiei a scăpa de robie, dobândind libertatea. /Din fărâma
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SFĂRÂMÁ mă sfărâm intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-şi pierde integritatea, prefăcându-se în cioburi; a se sparge în bucăţi. 2) fig. (despre persoane) A depune maximum de efort (pentru realizarea unei acţiuni); a se strădui din răsputeri. /Din fărâma
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • sfărâmă — SFĂRẤMĂ, sfărâme, s.f. (Rar) Sfărâmătură. – cf. s f ă r â m a . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFĂRÂMĂ s. v. fărâmă, firimitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  sfărâmă s. f., g. d. art. sfărâmei; p …   Dicționar Român

  • zdrobi — ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufleteşte. ♦ refl. A se destrăma, a pieri. 2. refl. fig. (reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa,… …   Dicționar Român

  • sfărâmicios — SFĂRÂMICIÓS, OÁSĂ, sfărâmicioşi, oase, adj. Care se sfărâmă sau se poate sfărâma uşor, care la lovire se preface în părţi (foarte) mici. [var.: sfărmiciós, oásă, adj.] – Sfărâma + suf. icios. Trimis de RACAI, 26.05.2006. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • casant — CASÁNT, Ă, casanţi, te, adj. Care se sparge sau se sfărâmă uşor; fragil, casabil. – Din fr. cassant. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  Casant ≠ incasant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CASÁNT adj. casabil, (pop.)… …   Dicționar Român

  • exploda — EXPLODÁ, explodez, vb. I. tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acţiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură şi gaze sub presiune, care produc… …   Dicționar Român

  • fragil — FRAGÍL, Ă, fragili, e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge uşor sub acţiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaş, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • sparge — SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale… …   Dicționar Român

  • concasa — CONCASÁ, concasez, vb. I. tranz. A sfărâma un material solid în bucăţi mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  concasá vb., ind. prez. 1 sg. concaséz, 3 sg …   Dicționar Român

  • strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de …   Dicționar Român

  • zdrumica — ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. tranz. (pop.) A face bucăţele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica şi zdrobi. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  ZDRUMICÁ vb. v. distruge, mărunţi, nimici, pisa,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”