- zdrobi
- ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufleteşte. ♦ refl. A se destrăma, a pieri. 2. refl. fig. (reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98ZDROBÍ vb. 1. v. sfărâma. 2. a (se) fărâma, a (se) sfărâma, (rar) a (se) casa. (A zdrobi un pahar cu pumnul.) 3. a sfărâma, (pop.) a sparge. (A zdrobi o ceapă.) 4. a sfărâma, (înv. şi reg.) a răzbi. (I-a zdrobi capul.) 5. a (se) strivi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a zdrobi de caldarâm.) 6. a (se) sfărâma, (înv. şi reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a zdrobi de stânci.) 7. v. pisa. 8. v. pasa. 9. v. sparge. 10. v. strivi. 11. v. strivi. 12. v. tescui. 13. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) terciui, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. şi Munt.) a (se) storcoşi, (Transilv.) a (se) toroşti. (Fructele s-au zdrobi în ladă.) 14. v. bate. 15. v. distruge. 16. v. nimici. 17. v. extenua.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeZDROBÍ vb. v. distruge, nimici, snopi, stâlci.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezdrobí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zdrobeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ZDROB//Í zdrobiésc tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A preface în bucăţi prin presare, lovire etc.; a sfărâma; a zdrumica. 2) (fructe, legume) A face să-şi piardă forma (prin frecare, strângere etc.); a strivi; a turti; a chiflici; a zdrumica. 3) (fiinţe) A face să nu mai existe; a omorî prin mijloace violente; a zdrumica; a distruge; a nimici; a prăpădi. 4) fig. (persoane) A distruge producând dureri sufleteşti. /<sl. sudrobitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ZDROB//Í mă zdrobiésc intranz. (despre persoane) A se strădui din toate puterile. /<sl. sudrobitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.