zdrumicá — vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. zdrúmicã, imperf. 3 sg. zdrumicá … Romanian orthography
zdrobi — ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufleteşte. ♦ refl. A se destrăma, a pieri. 2. refl. fig. (reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa,… … Dicționar Român
zdrumicare — ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s.f. (pop.) Acţiunea de a zdrumica şi rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – v. zdrumica. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRUMICÁRE s. v. distrugere, nimicire, po topire, prăpădire, sfărâmare,… … Dicționar Român
zdrumicătură — ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s.f. (pop.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. ătură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRUMICĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime zdrumicătúră s. f., g. d … Dicționar Român
nimici — NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desfiinţa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 A… … Dicționar Român
pisa — PISÁ, pisez, vb. I. tranz. 1. A zdrobi, a sfărâma o substanţă, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf. 2. A bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada,… … Dicționar Român
sfărâma — SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăţi mici; a (se) fărâmiţa, a (se) zdrobi. ♢ expr. (tranz.) A sfărâma lanţurile (robiei) = a cuceri libertatea. A şi sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi… … Dicționar Român
zdrumicat — ZDRUMICÁT, Ă, zdrumicaţi, te, adj. (pop.) Făcut bucăţele, sfărâmat, zdrobit. – v. zdrumica. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRUMICÁT adj. v. distrus, nimicit, potopit, prăpădit, sfarâmat, zdrobit. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
