strivi

strivi
STRIVÍ, strivésc, vb. IV. 1. tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ fig. A nimici, a distruge. 2. tranz. şi refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ fig. A copleşi sau a fi copleşit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.
Trimis de LauraGellner, 01.08.2008. Sursa: DEX '98

STRIVÍ vb. 1. a stâlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropşi, a zobi, (înv. şi reg.) a struci, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A strivi ceva dintr-un pumn.) 2. v. zdrobi. 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A strivi strugurii, pentru a face mustul.) 4. v. terciui. 5. v. bate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

STRIVÍ vb. v. nimici, snopi, stâlci.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

striví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strivésc, imperf. 3 sg. striveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. striveáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A STRIV//Í striviésc tranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-şi strivi un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. strivi o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleşi de griji, necazuri, probleme. /<sl. sutryvati, sutrivati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE STRIV//Í pers. 3 se striviéşte intranz. A-şi pierde forma (prin presare, strângere, apăsare); a se turti. /<sl. sutryvati, sutrivati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

striví (-vésc, ít), vb. – A turti, a stîlci. sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător).
Trimis de blaurb, 31.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • zdrobi — ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufleteşte. ♦ refl. A se destrăma, a pieri. 2. refl. fig. (reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa,… …   Dicționar Român

  • călca — CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păşi. ♢ expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş, trufaş. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea… …   Dicționar Român

  • stâlci — STÂLCÍ, stâlcesc, vb. IV. tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ refl. A se lovi tare (izbindu se de ceva, căzând etc.). 2. fig. A pronunţa prost un cuvânt, deformându… …   Dicționar Român

  • turti — TURTÍ, turtesc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lăţită, întinsă. ♦ tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând). 2. fig. (fam.) A face să şi piardă sau a şi pierde forţele,… …   Dicționar Român

  • strivitor — STRIVITÓR, OÁRE, strivitori, oare, adj. Care striveşte sau poate strivi; fig. zdrobitor, nimicitor. ♦ fig. Care apasă, copleşeşte, covârşeşte. – Strivi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRIVITÓR adj. v. copleşitor,… …   Dicționar Român

  • bot — BOT, boturi, s.n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (şi nasul). ♢ expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a… …   Dicționar Român

  • meci — MECI, meciuri, s.n. Întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe; întâlnire, partidă, joc. – Din engl., fr. match. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MECI s. (SPORT) dispută, întâlnire, întrecere, joc, partidă …   Dicționar Român

  • rupe — RÚPE, rup, vb. III. 1. tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acţiunea unor solicitări mecanice; a despărţi (intenţionat) un obiect în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau… …   Dicționar Român

  • strivire — STRIVÍRE s.f. Acţiunea de a (se) strivi. – v. strivi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRIVÍRE s. 1. stâlcire, turtire, zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) stropşire, zobire, (înv.) strop şitură. (strivire unei insecte.) 2. v.… …   Dicționar Român

  • stropşi — STROPŞÍ, stropşesc, vb. IV. 1. tranz. (pop.) A zdrobi, a sfărâma călcând în picioare. ♦ A strivi, a zdreli. ♦ A prăpădi, a nimici. 2. tranz. (pop.) A stâlci pe cineva în bătaie. ♦ fig. (fam.) A poci, a deforma, a schimonosi, a stâlci cuvintele… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”