- strivitor
- STRIVITÓR, -OÁRE, strivitori, -oare, adj. Care striveşte sau poate strivi; fig. zdrobitor, nimicitor. ♦ fig. Care apasă, copleşeşte, covârşeşte. – Strivi + suf. -tor.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRIVITÓR adj. v. copleşitor, covârşitor, decisiv, determinant, hotărâtor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrivitór adj. m., pl. strivitóri; f. sg. şi pl. strivitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRIVIT//ÓR strivitoroáre (strivitoróri, strivitoroáre) şi fig. Care striveşte. /a (se) strivi + suf. strivitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.