- turti
- TURTÍ, turtesc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lăţită, întinsă. ♦ tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând). 2. fig. (fam.) A face să-şi piardă sau a-şi pierde forţele, energia; a face să-şi piardă sau a-şi pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. 3. fig. (fam.) A (se) îmbăta (tare). – Din turtă.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TURTÍ vb. 1. v. strivi. 2. v. teşi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTURTÍ vb. v. ameţi, blegi, chercheli, îmbăta, moleşi, muia, turmenta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecal-turtít s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficturtí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. turtésc, imperf. 3 sg. turteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. turteáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TURT//Í turtiésc tranz. 1) A face să se turtească; a strivi; a chiflici. 2) fig. (despre treburi, griji etc.) A apăsa peste măsură, doborând. /Din turtăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TURT//Í mă turtiésc intranz. 1) A pierde forma (prin apăsare, presare, strângere etc.); a se strivi. 2) fig. fam. A se îmbăta peste măsură; a se face turtă. /Din turtăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.