sfărâmicios

sfărâmicios
SFĂRÂMICIÓS, -OÁSĂ, sfărâmicioşi, -oase, adj. Care se sfărâmă sau se poate sfărâma uşor, care la lovire se preface în părţi (foarte) mici. [var.: sfărmiciós, oásă, adj.] – Sfărâma + suf. -icios.
Trimis de RACAI, 26.05.2006. Sursa: DEX '98

SFĂRÂMICIÓS adj. fărâmicios, friabil, (prin Ban. şi Transilv.) sfărmos. (Material sfărâmicios.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

sfărâmiciós adj. m., pl. sfărâmicióşi; f. sg. sfărâmicioásă, pl. sfărâmicioáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SFĂRÂMICI//ÓS sfărâmiciosoásă (sfărâmiciosóşi, sfărâmiciosoáse) Care se sfărâmă uşor (când este lovit, izbit de ceva etc.). /a sfărâma + suf. sfărâmiciosicios
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • mangan — MANGÁN s.n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă cenuşie, strălucitor, dur şi sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi şi întrebuinţat în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan. Trimis de claudia, 13 …   Dicționar Român

  • bismut — BISMÚT s.n. Metal alb cu reflexe roşietice, ale cărui săruri au întrebuinţări în medicină. [acc. şi bísmut] – Din fr. bismuth. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  bismút/bísmut s. n.; simb. Bi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • lignit — LIGNÍT1 s.n. Cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brună negricioasă, sfărâmicios. – Din fr. lignite. Trimis de LauraGellner, 06.06.2007. Sursa: DEX 98  LIGNIT2, Ă v. lihnit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • friabil — FRIÁBIL, Ă, friabili, e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmiţează, se sparge uşor. [pr.: fri a ] – Din fr. friable, lat. friabilis. Trimis de zaraza joe, 23.01.2004. Sursa: DEX 98  FRIÁBIL adj. v. sfărâmicios. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • fărâmicios — FĂRÂMICIÓS, OÁSĂ, fărâmicioşi, oase, adj. Care se sfărâmă sau se poate sfărâma uşor; sfărâmicios. – Fărâma + suf. icios. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  FĂRÂMICIÓS adj. v. sfărâmicios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • scrupos — SCRUP//ÓS scruposoásă (scruposóşi, scruposoáse) pop. Care se sfărâmă cu uşurinţă; sfărâmicios. /cf. ucr. skrupity Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  scrupós, scrupoásă, adj. (reg.) 1. (despre substanţe, materii) sfărâmicios. 2. (despre… …   Dicționar Român

  • cărbune — CĂRBÚNE, cărbuni, s.m. I. 1. Rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogăţirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice şi folosită drept… …   Dicționar Român

  • grunz — GRUNZ, grunji (grunzuri), s.m. (n.) Bucată dintr o materie tare şi sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ spec. Bulgăre de noroi îngheţat. – cf. alb. g r u n d ë. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GRUNZ s. v. bulgăre. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • huilă — HUÍLĂ, huile, s.f. Cărbune natural negru, compact, dur, sfărâmicios şi lucios, întrebuinţat drept combustibil, precum şi în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat şi a gudroanelor. – Din fr. houille.… …   Dicționar Român

  • inie — INÍE, inii, s.f. (reg.) Apă amestecată cu gheaţă; sloi de gheaţă, mare şi sfărâmicios, care pluteşte pe apă. – Din sl. inije. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  iníe s. f., art. inía, g. d. art. iníei; pl. iníi …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”