zdrobit — ZDROBÍT, Ă, zdrobiţi, te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ fig. Copleşit de durere, demoralizat. ♦ fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. v. zdrobi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDROBÍT adj. 1. v.… … Dicționar Român
concasor — CONCASÓR, concasoare, s.n. Maşină de sfărâmat materiale dure, folosită în industriile extractive sau de prelucrare. – Din fr. concasseur. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 concasór s. n., pl. concasoáre Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
clast — Element de compunere savantă cu semnificaţia sfărâmat , zdrobit . [var. clasto . / < fr. clast(o), cf. gr. klastos – sfărâmat]. Trimis de LauraGellner, 19.12.2004. Sursa: DN CLASTO v. clast . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
fărâmă — FĂRẤMĂ, fărâme, s.f. Bucată mică rămasă din ceva (după ce s a sfărâmat, s a spart, s a rupt etc.); fiecare dintre bucăţelele în care s a împărţit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii). ♢ expr. A (se) face (mici sau mii şi) fărâme = a … Dicționar Român
spart — SPART1 s.n. 1. Spargere. 2. (pop.) Sfârşit, încheiere a unei activităţi. ♢ expr. A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate (lichida). – v. sparge. Trimis de LauraGellner, 13.09 … Dicționar Român
zdrumicat — ZDRUMICÁT, Ă, zdrumicaţi, te, adj. (pop.) Făcut bucăţele, sfărâmat, zdrobit. – v. zdrumica. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRUMICÁT adj. v. distrus, nimicit, potopit, prăpădit, sfarâmat, zdrobit. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
zobit — ZOBÍT, Ă, zobiţi, te, adj. (reg.) Sfărâmat, zdrobit. – v. zobi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZOBÍT adj. v. sfărâmat, stâlcit, strivit, turtit, zdrobit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
chimerleu — chimerléu, chimerléuri, s.n. (reg.) scândură care împarte apa în două la şteampurile de sfărâmat rocile aurifere. Trimis de blaurb, 05.04.2006. Sursa: DAR chimerléu ( éie), s.n. – Ecluză, baraj, zăgaz. Mag. kimerülö (DAR). Cuvînt rar, propriu… … Dicționar Român
clastic — CLÁSTIC, Ă, clastici, ce, adj. (Despre roci) Format din fragmente de minerale şi de roci provenite în urma proceselor de dezagregare şi de acumulare a materialului unor roci preexistente; detritic. – Din fr. clastique. Trimis de ibogdank,… … Dicționar Român
friabil — FRIÁBIL, Ă, friabili, e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmiţează, se sparge uşor. [pr.: fri a ] – Din fr. friable, lat. friabilis. Trimis de zaraza joe, 23.01.2004. Sursa: DEX 98 FRIÁBIL adj. v. sfărâmicios. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
