sfărâmare

sfărâmare
SFĂRÂMÁRE, sfărâmări, s.f. Acţiunea de a (se) sfărâma şi rezultatul ei; sfărâmat1. [var.: sfărmáre s.f.] – v. sfărâma.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SFĂRÂMÁRE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) zdrumicare, zobire. (sfărâmare unui obiect de pământ.) 2. fărâmare, zdrobire, (rar) casare. (sfărâmare unui pahar cu pumnul.) 3. zdrobire, (pop.) spargere. (sfărâmare unei cepe.) 4. mărunţire. 5. fărâmiţare, mărun-ţire. (sfărâmare unui aliment în gură.) 6. spargere, zdrobire. (sfărâmare valurilor de ţărm.) 7. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, zdrobire, (înv. şi pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (sfărâmare armatei duşmane în luptă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

sfărâmáre s. f., g.-d. art. sfărâmării; pl. sfărâmări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • zdrobire — ZDROBÍRE, zdrobiri, s.f. Acţiunea de a (se) zdrobi şi rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ fig. Mâhnire, supărare cumplită. – v. zdrobi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZDROBÍRE s. 1. sfărâmare. 2. fărâmare,… …   Dicționar Român

  • consistenţă — CONSISTÉNŢĂ, consistenţe, s.f. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistenţa opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din fr. consistance.… …   Dicționar Român

  • spargere — SPÁRGERE, spargeri, s.f. Acţiunea de a (se) sparge şi rezultatul ei; spart. ♦ Furt prin efracţie. – v. sparge. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPÁRGERE s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire,… …   Dicționar Român

  • zdrumicare — ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s.f. (pop.) Acţiunea de a zdrumica şi rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – v. zdrumica. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZDRUMICÁRE s. v. distrugere, nimicire, po topire, prăpădire, sfărâmare,… …   Dicționar Român

  • bucată — BUCÁTĂ, (I) bucăţi, (II) bucate, s.f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr un corp solid, dintr un întreg; dărab. ♦ (Determinat prin de drum , de cale sau presupunând această determinare) Distanţă, porţiune. ♦ (Determinat prin de vreme , de …   Dicționar Român

  • casare — CASÁRE, casări, s.f. Acţiunea de a casa şi rezultatul ei. – v. casa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CASÁRE s. v. fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  casáre s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • fărâmare — FĂRÂMÁRE s.f. (pop.) Acţiunea de a (se) fărâma şi rezultatul ei. [var.: fărmáre s.f.] – v. fărâma. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  FĂRÂMÁRE s. v. sfărâmare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • mărunţire — MĂRUNŢÍRE, mărunţiri, s.f. Acţiunea de a mărunţi. – v. mărunţi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MĂRUNŢÍRE s. 1. fărâmiţare, sfărâmare. (mărunţire a unui aliment, în gură.) 2. v. pisare. 3. v. tocare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • nimicire — NIMICÍRE, nimiciri, s.f. Acţiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ fig. Moarte. – v. nimici. Trimis de GabiAlex, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NIMICÍRE s. 1. v. distrugere. 2. v. masacrare. 3. distrugere, lichidare, potopire, prăpădire,… …   Dicționar Român

  • pierdere — PIÉRDERE, pierderi, s.f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ♢ loc. adv. În pierdere = fără câştig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieţi omeneşti …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”