distrugere — DISTRÚGERE, distrugeri, s.f. Acţiunea de a (se) distruge şi rezultatul ei; nimicire, ruinare. – v. distruge. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISTRÚGERE s. 1. devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (înv.) risipă. (distrugere … Dicționar Român
zdrobire — ZDROBÍRE, zdrobiri, s.f. Acţiunea de a (se) zdrobi şi rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ fig. Mâhnire, supărare cumplită. – v. zdrobi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDROBÍRE s. 1. sfărâmare. 2. fărâmare,… … Dicționar Român
autodafe — AUTODAFÉ, autodafeuri, s.n. 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnaţi de inchiziţie pentru erezie erau puşi să revină la credinţa părăsită. 2. Ardere pe rug la care erau condamnaţi, în timpul inchiziţiei, cei socotiţi eretici; p. ext. acţiune… … Dicționar Român
consumare — CONSUMÁRE1, consumări, s.f. Acţiunea de a consuma1 şi rezultatul ei; consumaţie. – v. consuma1. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONSUMÁRE2, consumări, s.f. Acţiunea de a (se) consuma2 şi rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire,… … Dicționar Român
desfiinţare — DESFIINŢÁRE, desfiinţări, s.f. Acţiunea de a desfiinţa şi rezultatul ei; suprimare, distrugere, nimicire, înlăturare; abrogare, anulare. – v. desfiinţa. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Desfiinţare ≠ înfiinţare Trimis de siveco, 03.08 … Dicționar Român
destrucţiune — DESTRUCŢIÚNE s.f. (Rar) Distrugere, nimicire. ♦ (geol.) Reducere a altitudinii reliefului sub acţiunea agenţilor geomorfologici interni sau externi. [var. destrucţie s.f. / < fr. destruction]. Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN … … Dicționar Român
lichidare — LICHIDÁRE, lichidări, s.f. Acţiunea de a lichida. ♢ loc. adj. şi adv. În lichidare = (care este) în curs de desfiinţare. – v. lichida. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LICHIDÁRE s. 1. încheiere, terminare. (lichidare tuturor… … Dicționar Român
pieire — PIEÍRE s.f. Acţiunea de a pieri şi rezultatul ei. 1. Moarte (violentă, năprasnică); ucidere, omor. ♦ (În limbajul bisericesc) Pierdere a vieţii veşnice ca urmare a degradării morale şi a căderii în păcat. ♦ (înv. şi reg.) Pericol, primejdie de… … Dicționar Român
pierdere — PIÉRDERE, pierderi, s.f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ♢ loc. adv. În pierdere = fără câştig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieţi omeneşti … Dicționar Român
zdrumicare — ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s.f. (pop.) Acţiunea de a zdrumica şi rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – v. zdrumica. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRUMICÁRE s. v. distrugere, nimicire, po topire, prăpădire, sfărâmare,… … Dicționar Român
