bismut

BISMÚT s.n. Metal alb cu reflexe roşietice, ale cărui săruri au întrebuinţări în medicină. [acc. şi bísmut] – Din fr. bismuth.

Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98



bismút/bísmut s. n.; simb. Bi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BISMÚT n. Metal sfărâmicios, de culoare albă-cenuşie cu reflexe roşietice, întrebuinţat, sub formă de combinaţii, în medicină şi în industrie. [acc. şi bísmut] /<fr. bismuth

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BISMÚT s.n. Metal alb-cenuşiu cu reflexe roşietice şi sfărâmicios; este întrebuinţat în industrie şi în medicină. [< fr. bismuth].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



!bísmut s. n.; simb. Bi

Trimis de Laura-ana, 11.12.2007. Sursa: DOOM 2



BISMÚT/BÍSMUT s. n. metal alb-cenuşiu, lucios, cu reflexe roşietice, sfărâmicios, folosit în aliaje uşor fuzibile în industrie şi în medicină. (< fr. bismuth)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN