- mangan
- MANGÁN s.n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenuşie, strălucitor, dur şi sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi şi întrebuinţat în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MANGÁN s. (chim.) (înv.) manganez.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemangán (metal) s. n., simb. MnTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMANGÁN n. Metal alb-cenuşiu foarte dur şi foarte sfărâmicios, care există în natură în stare de oxid şi este folosit în metalurgie la fabricarea unor aliaje. /<germ. ManganTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMANGÁN s.n. Metal dur şi sfărâmicios, alb-cenuşiu, foarte răspândit în natură. [< germ. Mangan].Trimis de LauraGellner, 20.10.2006. Sursa: DNMANGÁN s. n. metal dur şi sfărâmicios, alb-cenuşiu, foarte răspândit în natură, folosit la elaborarea unor aliaje. (< germ. Mangan)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNmangán (-ne), s.n. – Dispozitiv, instalaţie. ngr. μάγγανον. sec. XVII, înv. – Der. măngănie, s.f. (vrajă, farmec), sec. XVII, din ngr. μαγγανεῖα. E dubletul lui mangealîc, s.n. (înv., balistă; înv., macara; Olt., pîrghie, palancă, proptea), din tc. mancalik, der. din gr. μάγγανον, cf. sp. almajaneque şi menghine.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.