sparge

sparge
SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale unor fapte de care nu este vinovat. ♦ refl. fig. (Despre voce) A deveni răguşit, a se altera. ♦ tranz. A tăia, a despica lemne, butuci etc. în mai multe bucăţi. 2. tranz. A sfărâma, a distruge învelişul unui lucru, pentru a extrage şi a folosi conţinutul. ♦ intranz. şi refl. (Despre abcese) A se deschide. 3. tranz. A distruge, a nărui, a nimici. ♢ expr. A sparge norma = a depăşi norma. A sparge frontul = a pătrunde forţat în liniile inamicului. ♦ tranz. şi refl. (pop.) A (se) găuri; a (se) uza. ♢ expr. (tranz.) Pe unde şi-a spart dracul opincile = prin locuri foarte depărtate, la dracu-n praznic. 4. tranz. A deschide prin forţare o uşă, o încuietoare; p. ext. a jefui, a prăda. 5. tranz. A împinge, a străpunge cu un obiect ascuţit sau tăios; p. ext. a ucide. ♦ refl. (fam.) A muri. ♦ refl. fig. A striga tare; a răcni, a zbiera. 6. refl. fig. (Despre concentrări de oameni şi despre acţiuni la care participă aceştia) A lua sfârşit, a se termina; a se întrerupe (prin împrăştierea participanţilor). ♦ tranz. A produce o disensiune; a dezbina. ♢ expr. A sparge cuiva casa = a contribui efectiv la destrămarea căsniciei cuiva. 7. tranz. fig. (înv.) A răzleţi o oaste; a birui, a înfrânge; a împrăştia. [Perf. s. spărsei, part. spart] – lat. spargere.
Trimis de LauraGellner, 15.06.2004. Sursa: DEX '98

SPARGE vb. 1. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a (se) fisura, a plesni, a pocni. (Vasul s-a sparge de-a lungul.) 2. v. exploda. 3. v. despica. 4. a sfărâma, (reg.) a strica. (sparge nuci; sparge alune.) 5. a (se) rupe. (Gheaţa s-a sparge sub el.) 6. a (se) găuri, a (se) perfora. (Blidul s-a sparge în fund.) 7. v. forţa. 8. v. jefui. 9. a (se) deschide. (S-a sparge abcesul.) 10. a se sfărâma, a se zdrobi. (Valurile se sparge de ţărm.) 11. a străpunge. (A sparge frontul.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SPÁRGE vb. v. abate, asasina, bate, birui, călca, contraveni, croi, deceda, declanşa, dezlănţui, dispărea, distruge, duce, isca, izbucni, împrăştia, încălca, înceta, înfrânge, întrece, învinge, lichida, muri, nesocoti, nimici, omorî, pieri, porni, prăpădi, rade, răcni, răposa, răspândi, răzleţi, risipi, rupe, sfărâma, sfârşi, sfâşia, spinteca, stinge, stârni, striga, sucomba, suprima, tăia, topi, trece, ţipa, ucide, urla, viola, zbiera, zdrobi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spárge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sparg, 1 pl. spárgem, 2 pl. spárgeţi, perf. s. 1 sg. spărséi, 1 pl. spárserăm, m. m. c. p. 3 sg. sparsése; part. spart
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SPÁRGE sparg tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se spargă. ♢ A-şi sparge capul (cu ceva) a se chinui cu rezolvarea unei chestiuni. sparge lemne (sau butuci) a despica lemne cu toporul. sparge liniştea (sau tăcerea) a întrerupe liniştea (sau tăcerea), producând un zgomot neaşteptat. 2) (nuci, alune, sâmburi, ouă etc.) A curăţa de învelişul exterior prin sfărâmare (pentru a scoate conţinutul). 3) (încuietori) A descuia forţat (cu ajutorul unor unelte speciale). 4) A străpunge cu un obiect ascuţit, făcând o gaură. sparge cu coarnele. ♢ A-i sparge cuiva urechile a asurzi, producând zgomot puternic. 5) (oşti duşmane) A pune pe fugă; a împrăştia; a risipi. ♢ sparge frontul a pătrunde în liniile inamicului. 6) fig. (întărituri) A strica forţând; a rupe. Apa a spart iezătura. ♢ sparge casa cuiva a strica căsnicia cuiva. /<lat. spargere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SPÁRGE mă sparg intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-şi pierde integritatea (prin lovire, ciocnire, apăsare etc.). ♢ sparge (oalele) în capul cuiva a suporta consecinţe neplăcute fără a fi vinovat. 2) (despre obiecte de sticlă, faianţă, porţelan) A forma despicături la suprafaţă (fără a se preface în cioburi). 3) (despre obiecte sau despre materiale tari) A-şi pierde integritatea, deteriorându-se (prin acţiunea unor factori externi). Acoperişul s-a spart. 4) (despre adunări, petreceri etc.) A ajunge până la capăt; a se încheia; a se mântui; a se sfârşi; a se termina. 5) (despre abcese, buboaie, răni etc.) A se deschide, lăsând să curgă puroiul; a începe să supureze. 6) fig. (despre glas, voce) A deveni răguşit. /<lat. spargere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

spárge (-g, -rt), vb.1. A Împrăştia, a risipi, a dispersa. – 2. A dizolva, a lichida. – 3. A rupe, a distruge o armată. – 4. A deschide, a face o deschizătură. – 5. A rupe, a frînge, a face bucăţi. – 6. A desfiinţa, a distruge, a sfîşia. – 7. A încălca, a viola, a nu respecta. – 8. A se deschide, a plesni un abces. – 9. (refl.) A se izbi, a se deslănţui. – Mr. (a)spargu, (a)şparşu, (a)spardzire, megl. sparg(iri), istr. spǫrg, spǫrt. lat. spargĕre (Cihac, I, 259; Şeineanu, Semasiol., 162; Puşcariu 1614; REW 8120), cf. it. spargere, prov. esparzer, cat., port. espargir, sp. esparcir. – Der. spărgăcios, adj. (fragil, casant); spărgător, adj. (care sparge; s.m., hoţ prin efracţie; s.n., instrument de spart); spărgălui, vb. refl. (Olt., a se împrăştia, a se risipi); spargere, s.f. (acţiunea de a sparge sau de a rupe; furt prin efracţie); spărtură, s.f. (ruptură, crăpătură; fragment, bucată; înv., împunsătură, gaură).
Trimis de blaurb, 08.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • Sparge — Sparge, v. t. [L. spargere; cf. F. asperger.] To sprinkle; to moisten by sprinkling; as, to sparge paper. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • sparge — [spärj] vt., vi. sparged, sparging [MFr espargier < L spargere: see SPARK1] to splash or sprinkle sparger n …   English World dictionary

  • sparge — transitive verb (sparged; sparging) Etymology: probably from Middle French espargier, from Latin spargere to scatter Date: 1569 1. sprinkle, bespatter; especially spray 2. to agitate (a liquid) by means of compressed air or gas entering through a …   New Collegiate Dictionary

  • sparge arms — /ˈspadʒ amz/ (say spahj ahmz) plural noun arm like sparge pipes, as the perforated tubes which spray hot water onto the malt mash in the manufacture of beer …  

  • sparge — sparger, n. /spahrj/, v., sparged, sparging, n. v.t., v.i. 1. to scatter or sprinkle. n. 2. a sprinkling. [1550 60; < L spargere to sprinkle, scatter] * * * …   Universalium

  • sparge — verb a) To sprinkle or spray b) To introduce bubbles into a liquid …   Wiktionary

  • sparge — Synonyms and related words: aerosol, asperge, aspergil, aspergillum, atomizer, bedew, bespatter, besprinkle, clyster, concentrate sprayer, dabble, damp, dampen, dash, dew, douche, enema, foam, fountain syringe, froth, hose, hose down, humect,… …   Moby Thesaurus

  • sparge — v. scatter, sprinkle …   English contemporary dictionary

  • sparge — 1) grapes 2) gasper …   Anagrams dictionary

  • sparge — [spα:dʒ] chiefly technical verb (chiefly in brewing) moisten by sprinkling with water. noun the action of sparging. ↘a spray of hot water, especially sprinkled over malt during brewing. Derivatives sparger noun Origin C16: appar. from L. spargere …   English new terms dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”