zburătăci

ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. intranz. şi refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi şi înălţându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ tranz. A face să se împrăştie; a spulbera. Vântul zburătăceşte frunzele. 3. intranz. şi refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a creşte; a căpăta independenţă; a se răzleţi. ♦ tranz. fig. A ajuta pe cineva să-şi facă un rost în viaţă. – Din zbura.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ZBURĂTĂCÍ vb. v. creşte, dezvolta, împrăştia, înălţa, mări, risipi, spulbera.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



zburătăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zburătăceáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ZBURĂTĂC//Í zburătăciésc 1. tranz. 1) (păsări) A alunga aruncând cu un obiect. 2) (pomi fructiferi) A bate aruncând cu un obiect pentru a face să cadă fructele. 3) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej împrăştiind; a spulbera. Vântul zburătăcieşte frunzele. 2. intranz. (despre păsări) v. A SE ZBURĂTĂCI. /v. a zbura

Trimis de siveco, 20.02.2007. Sursa: NODEX



A SE ZBURĂTĂC//Í mă zburătăciésc intranz. 1) (despre păsări) A se împrăştia ridicându-se în aer. 2) (despre pui, copii) A deveni independent, fiind în stare să-şi câştige singur mijloace pentru existenţă. /v. a zbura

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX